Muzica tresalta și umple de emoție chiar și cele mai întunecate suflete. Cam aceasta ar fi ideea cărții “Violonista de la Auschwitz” scrisă de Ellie Midwood. Evreii sau oameni care au fost de partea evreilor sunt închiși într-un lagăr unde “durata medie de viață era de două săptămâni ” așa cum este descris în carte lagărul de concentrare de la Auschwitz. Numai că atunci când moartea întinde ale ei tentacule peste tot o violonista celebră provenită din Austria, închisă în lagărul de concentrare și anume Alma Rose înființează o orchestră. Această orchestră are rolul de a salva de la moarte 24 de suflete. Alma Rose, chiar dacă devine Kapo, nu fraternizeaza cu ororile naziștilor ajungând să fie admirată chiar și de “Îngerul Morții “, doctorul Mengele pentru tenacitatea și ambiția ei și pentru pasiunea pentru muzică. Viața membrilor orchestrei este îmbunătățită de eforturile Almei Rose mai ales că orice notă falsă înseamnă moartea. Cartea “Violonista de la Auschwitz ” cuprinde și povestea de dragoste dintre Alma și Miklos care face parte din orchestră. Nici numele ei nu este întâmplător mai ales că toate sunt făcute cu inima și sufletul în condițiile morţii din lagăr. Numai că viața nu este un basm cu final fericit și cum povestea cărții este reală nici povestea Almei Rose nu are întocmai un final fericit. Pentru a nu strica plăcerea lecturii cărții mă voi opri aici cu dezvăluirile din carte. Ceea ce pot să spun este că povestea Almei Rose dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie că în condițiile de privațiuni și de umbrele morţii la tot pasul spiritul uman găsește cele mai nebănuite refugii. Vă urez lectură plăcută!
Sensibilități 