Sunt momente în viața noastră în care, nefiind respectați, fiind acuzați fals și jigniți tindem să explodam. Scoatem cuvintele grele pentru că de fapt ne așteptam după un timp să primim scuze sau o justificare. Numai că neprimindu-le și tratandu-le ca pe ceva normal ne dăm seama că acea persoană nu ne mai respectă. Binenteles că nu apreciem forma ei de apropiere și răspundem negativ. Numai că spunând lucrurile negative nu ne simțim mai bine ci din contră. Fiind desconsiderati încă o dată parcă suntem secati de energie. În astfel de momente căutăm forma prieteniei cea mai sincere și anume a cărților. Într-o atmosferă demnă de Crăciun intram pe poarta unei biblioteci unde cândva așteptam persoana cu care ne-am certat. I-am fi spus despre atmosfera de la biblioteca și cărțile împrumutate. Poate că am fi discutat de interesul despre Oscar Wilde sau alte cărți legate de subiectul preferat Auschwitz. Numai că anumite prietenii nu se încheie întotdeauna din motive de ceartă sau lipsă de cuvinte. Ele se încheie și atunci când prietenii cărților nu mai au încrederea de a-și spune problemele lor. Într-un fel sau altul fie că am primit rău la care am răspuns cu rău suntem dezamăgiți că la ieșirea din biblioteca nu ne mai facem poze pentru a arăta cărțile. Banca pe care stăteam de vorbă despre ele nici nu mai există. Tot ceea ce a rămas este o poză blocată pe internet și zile de prietenie a cărților aruncate încă o dată la gunoi.
Sensibilități 