Istoria Umanității (pe scurt)


Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Și plânge. Bărbatul descoperă peștera.

În peșteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

Copiii țipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul și bâta și pleacă la vânătoare.

De la atâta carne, copilul se îmbolnăvește de scorbut. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipsește prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găină etc.

Femeia s-a săturat de friptura făcută la țepușă cu garnitură de boabe verzi fierte, mâncată de pe o frunză. Și plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

În peșteră e curent și umezeală și din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie și mor. Femeia plânge. Bărbatul construiește mai întâi un bordei apoi o casa din lemn și piatră.

A venit iarna și e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea și blana animalelor moarte se poate prelucra și confecționează haine.

Hainele din piele precum și alea din blană put. Femeia plânge. Barbatul descoperă, pe rând, hainele din lână (care sunt aspre și zgârie – Femeia plânge), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspină) și, într-un final, hainele de mătase (care par a fi mulțumitoare. Femeia zâmbește). Mai târziu, bărbatul rezolvă și problema mirosurilor emanate de pieile și blănurile menționate mai sus.

Diverse treburi lipsite de importanță, cum ar fi protecția turmelor de animale și stârpirea potențialilor prădători, țin bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticește câinele și pisica.

Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Și începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile și bijuteriile.

Femeia se plictisește de atâta stat în casă și vrea să-și lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roata, domesticește calul și descoperă barca pentru că femeia e fragilă și obosește repede. În plus de asta, nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând.
Peste ani…
Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziția pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Colac peste pupăză, ca de obicei, bărbatul nu e acasă și oricum nici el n-ar înțelege mare lucru. Femeia ar avea așa, un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuți și să fie o chestie care să păstreze anonimatul și absolut totul trebuie să fie sub control. Și, pentru a nu știu câta oara în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blogul.
Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.
Altă morală: Fără femei am fi trăit și acum în copac.

Text preluat.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: