18.12


Astăzi ești tu și o plapumioara/ te mai gândești la mine câteodată/ dacă ți-am fost un bine sau doar de ocară/ poate am fost pentru a inimii tale amare napasta. O pagină dacă mai treci/ ajungi măcar o dată la mine să te gândești/ să speri că nu te pot urâ în veci/ poate totuși primești și plăcutele vesti. Te bucuri oare că pentru tine eu nu mai exist/ crezi că totul este trist/ sau râzi căci naivul a plecat/ de ceva timp nici vocea lui nu te-a mai deranjat. Poate iubești frumoasele gânduri/ căci în curând va fi Crăciunul/ vei fi în lumea ta fără riduri/ iubind acela care ți-a fost dat să fie singurul. Astăzi am întrebat copacii dacă te-au mai văzut/ dacă în treacăt ai zâmbit/ eu știu că pentru tine sunt un mut/ a ceea ce am iubit și astăzi este liniștit. Dacă vreodată voi mai trece prin gândurile tale/ sper totuși să nu te încrunti urlând a zale/ a ceea ce iubește omul uneori/ și se transformă în nimic de prea multe ori.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: