Zilele noastre


Peste tot în orașe parcă a venit deja Sărbătoarea Crăciunului cu o săptămână și câteva zile înainte de Crăciun. Orașele sunt decorate, iar târgurile de Crăciun inundă peste tot. Colindele se aud la tot pasul însoțind oamenii care se aruncă în magazine pregătindu-se de parcă sarbatoarea ar dura o luna. O vanzoleala prin magazinele tot mai agitate care pierde esența sărbătorii. În același timp crește nivelul ambulantelor care-și așteaptă binecunoscutii clienți. Gospodinele deja fac curățenie și geamurile devin tot mai imaculate. La geamuri deja se văd brazi sclipind vestind aspectul exterior mai mult a sărbătorii decât interior. Fulgii poznași de zăpadă încă nu creează idealul zăpezii de Crăciun ci mai mult a unui ger pornit de nicăieri. Tot mai mult oamenii se grăbesc, ca de obicei cu pregătirile sărbătorii părând că din ce în ce mai mult avem nevoie de o bucurie, de liniște și a pune viața pe o pauză. Liniștea interioară și bucuria se regăsesc doar în pozele de la brazi și nici măcar semnificația Crăciunului nu ne însoțește. Este o vreme însă a iertării, aprecierii și mai ales a unui sentiment de pace interioară și iubire față de oameni. Totuși bârfa, invidia și orgoliul guvernează un Crăciun care este din ce în ce mai cosmetizat și care și-a pierdut esența nașterii Fiului Domnului și a iubirii aproapelui. O sărbătoare a Crăciunului care fiind comercială și noi ca oameni ne vindem iluziile pentru zile libere alături de week-end-uri. Vorba românească cu “bine că avem ce pune pe masă ” ne guvernează devenind fatalistii unui concediu care este deja așteptat de toată lumea. Oricum vom evolua de la “nu pune mâna că este pentru Crăciun ” la “mâncați tot că se strică ” asa pentru ca SMURD-ul să nu fie liber. În rest urări de “fie ca…” de pe internet trei zile până la “Noul an să vă aducă..” de la persoane de care nu am auzit de la “Învierea Domnului să vă aducă…”.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: