Amintirile


Amintiri…

Într-o zi, mai demult, am întrebat-o pe mama:

  • Ce să fac cu amintirile urâte? Nu-mi plac, vreau să le uit…
    Zâmbind, aşezându-şi năframa, ea mi-a zis:
  • Eu te-ascult, să mi le spui mie, în schimb eu o să-ți spun amintirile mele frumoase, şi vei purta astfel mereu doar amintiri frumoase în sufletul tău.
    O vreme, aşa cum am decis, am făcut schimb de amintiri…
    lar în altă zi, eu i-am zis:
  • Dar mamă, tu n-ai amintiri grele?
    A zâmbit cu tristeţe, i-au căzut două lacrimi, ca două mărgele; Şi mi-a spus:
  • Nu mai am…
  • Cum așa?
  • I le-am dat…mai demult, mamei mele…

Magda Bălănescu

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: