Amintiri…
Într-o zi, mai demult, am întrebat-o pe mama:
- Ce să fac cu amintirile urâte? Nu-mi plac, vreau să le uit…
Zâmbind, aşezându-şi năframa, ea mi-a zis: - Eu te-ascult, să mi le spui mie, în schimb eu o să-ți spun amintirile mele frumoase, şi vei purta astfel mereu doar amintiri frumoase în sufletul tău.
O vreme, aşa cum am decis, am făcut schimb de amintiri…
lar în altă zi, eu i-am zis: - Dar mamă, tu n-ai amintiri grele?
A zâmbit cu tristeţe, i-au căzut două lacrimi, ca două mărgele; Şi mi-a spus: - Nu mai am…
- Cum așa?
- I le-am dat…mai demult, mamei mele…
Magda Bălănescu
Sensibilități 