Poate că jucătorii în ziua de astăzi sunt percepuți ca plini de bani și teatrali. Numai că după sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Qatar din perioada aceasta rămân hora bucuriei a învingătorilor și lacrimile învinșilor. Despre bucuria învingătorilor se va vorbi până la partidele din semifinale numai că lacrimile învinșilor vor trece în umbră și vor fi uitate. Lacrimile lui Neymar care a făcut tot ceea ce a depins de el pentru a câștiga vor fi considerate teatrale. Un vis al Braziliei năruit de ambiția croată și lacrimile lui Neymar încep să curgă. De asemenea ultima partidă a lui Cristiano Ronaldo la Campionatul Mondial s-a încheiat cu lacrimile neputinței portugheze de a învinge sperietoarea granzilor și anume Maroc. Un plâns care adulmeca ultima posibilitate a celui denumit CR7 de a câștiga singurul trofeu care-i lipsea din palmares. În aceeași idee un plâns a lui Harry Kane care ar fi putut să continue visul englez de a câștiga Campionatul Mondial și năruit în lovitura de la unsprezece metri executată peste poartă. Un șir lung pornit din anul 1990 de la Stuart Pearce, continuat cu Gareth Southgate și David Beckham și ajuns și la Harry Kane. Vise sfărâmate de jucători care luptă nu doar pentru bani și faima, dar și pentru o națiune. Odată sfărâmate lasă urme chiar și în orice suflet. Din eroi pozitivi transformați în eroi ai neputinței și a părții lor umane. Încă o dată este dovadă că în spatele acestor jucători de fotbal văzuți de multe ori extratereștri sunt de fapt niște oameni care duși de o ambiție și muncă nemărginită ajung vedete. Atunci când totuși și-au ating limitele plâng asemenea nouă, amatorilor de fotbal în momentele în care echipa favorită suferă un eșec. Glorie învingătorilor și cinste învinșilor în memoria fotbalului și a vieții în general!
Sensibilități 