Cine ești tu, femeie?


  • Cine sunt?

Femeia: – O Ea… ca oricare alta. Nu mă consider frumoasă sau urâtă. Nu mă consider tânără sau prea bătrână. Sunt un om simplu… cu complexe fizice medii.

  • Ce te deosebește de toți ceilalți?

Femeia:- Poate personalitatea… poate caracterul… poate demnitatea… poate firea curioasă… sau poate încăpățânarea. Sau poate faptul că sunt foarte sensibilă… poate sufletul. Sau poate toate la un loc.

  • Cu ce te ocupi?

Femeia:-Cu de toate… și cu toate…. pentru că viaţa a fost, este şi mereu va fi un profesor… dur.

  • De ce spui asta?

Femeia:- Din multe motive şi pentru că de la viață am învățat… nu tot, dar cu siguranță destule.
Am învățat că pot fi cea mai bună in tot ceea ce aleg sa fac… dar numai atâta timp cât lucrez cu încredere, migală și sinceritate… dar și cu răbdare… pentru că toate cer timp, atenție și pasiune.
Am învățat că pot fi cel mai bun părinte, soră, prietenă, amică, iubită, străină… mai ales atunci când tac, ascult și iau în brațe, fără să judec și poate doar permițându-mi timid să îndrept spre firea logică a lucrurilor cu multă obiectivitate.
Am învățat că sufletul trăiește mereu la aceeași intensitate… iar de pierdut, pierdem doar corpul care se consumă sau pe care ni-l consumă alții… mereu fără să ne dăm seama… și multora le ia o viață până ajung să privească spre un om și să îi vadă sufletul.
Am învățat că tot ce putem învăța sau afla într-o viață… știm deja, din altă viață, doar că durează și ia timp până descoperim esența frumoasă din noi… din fiecare.
Am învățat să fiu Eu… un străin între străini, un om între oameni…
Am învățat că pentru fiecare sunt o străină și pentru cei mai mulți, toată viața voi rămâne o străină…
Așa că vă spun, cu drag: scuturați-vă de praf, noroi, zăpadă sau ploi, lăsaţi răutatea deoparte… și poftiți de citiţi. Citiţi şi pătrundeţi în lumea mea, sau mai bine zis într-un colț al lumii mele și luați doar atât ca și cuvânt înainte… un sfat:
încercați să vă trăiți viața cât puteți de mult și mai ales, exact așa cum simțiți!

(text adaptat)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: