Cartea cu Apolodor de Gelu Naum (fragment)


La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un piguin din Labrador
Cu nume falnic şi sonor.

  • Cum se numea? – Apolodor.
  • Şi ce făcea? – Cânta la cor.

Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Făcea şi el ce-i mai uşor:
Cânta la cor. (Era tenor.)

Grăsuţ, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor,
Aşa era Apolodor…

Dar într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: – Sunt foarte trist!
Îmi place viaţa de corist,
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador…
O de-aş putea un ceas măcar
Să stau cu ei pe un gheţar!…

Apoi a plâns Apolodor…

Când l-a văzut pisoiul Tiţ
Plângând cu hohot şi sughiţ

I-a spus: – Prietene aş da
Mustaţa şi codiţa mea,
Aş da o litră de caimac,
Aş da orice să te împac.
Zău, nu mai plânge! Te implor…

Dar el plângea: – Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador…

Şi-au încercat să-l mai împace
Ariciul dăruindu-i ace,
Şi ursul cu un pumn de mure
Atunci culese din pădure,
Şi iepurele Buză-Lată
Cu fruncte dulci şi cu salată
(Colegi de-ai lui Apolodor,
maeştri-cântăreţi la cor).

Dar el plângea: – Mi-e dor, mi-e dor
De fraţii mei din Labrador…

Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa,
În haina lui de catifea
I-a ascultat şi, gânditor,
S-a aşezat pe-o canapea
Oftând – Sărmanul meu tenor
Se poate prăpădi de dor!
Să plece , deci, spre Labrador…

Şi a plecat Apolodor…

La început a fost uşor:
L-a dus spre nord l-a dus în zbor
Un avion, un bimotor.
Şi stând picior peste picior
Cânta, cânta Apolodor
Cânta cu glasu-i de tenor
Plimbându-se din nor în nor…

Dar între timp înflăcărându-l
Ameţitorul peisaj
Sări pe-o aripă cu gândul
Să dea dovadă de curaj.

Apoi cu paraşuta-n spate
Se zbengui Apolodor
Când agăţându-se de roate,
Când stând călare pe motor.

Aşa, cu zboru-i acrobatic,
Ar fi ajuns în Labrador,
Dar l-a izbit un nor zănatic

Şi a căzut Apolodor…

La Capul Nord, la Capul Nord,
Adăpostit într-un fiord
Şedea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor.

Şedea pe ţărm tăcut şi trist
Acest tenor acest corist,
Şedea cu paraşuta spartă,
Fără busolă fără hartă.

În larg vuia clocotitor,
Întreg potopul apelor

Şi se jelea Apolodor…

„O, fraţii mei din Labrador,
Adio vouă, tuturor!
Pesemne că mi-e dat să mor
Aici la ţărmul mărilor…
Şi ce păcat! Eram tenor,
Cântam frumos, cântam la cor,
O, fraţii mei din Labrador,
O, fraţii mei din Labrador

De-acuma, apele, de vor,
Îmi vor aşterne un covor
Peste nisipul de la fund
Legănător şi sclipitor,
La sânul lor să mă ascund,
Să dorm pe veci să dorm profund,
O, fraţii mei din Labrador,
O, fraţii mei din Labrador!”

Stătea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor…
Dar iată iată un vapor!
E pescadorul METEOR
Cel mai de frunte pescador
Din Baltica în Labrador.

Sirena şuieră de zor:

  • Heei! Cine eşti? – Un călător.
  • Cum te numeşti? – Apolodor.
  • Şi încotro? – Spre Labrador.
  • De ce jeleşti? – Păi simt că mor
    Uitat şi fără ajutor…

Şi i-au strigat atunci în cor,
Matrozii de pe METEOR:

„Noi te luăm, Apolodor
Că vasul nostru METEOR
E MARE ŞI ÎNCĂPĂTOR.
Ai drum ceva mai ocolit
Mergând cu noi spre răsărit,
Dar tot ajungi în Labrador.
Hai urcă-te pe pescador.. ”

Înveselit, Apolodor
Şi-a luat suindu-se pe bord,
Adio de la CAPUL NORD.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: