Esențial


Esențial că tot ceea ce făcea ea el se gândea mai mult la ea decât la el. O punea de multe ori pe primul plan în tot ceea ce făcea îmbrățișând-o cu privirea de fiecare dată când o vedea. Nu-i reproșa niciodată ceva și chiar dacă greșea știa că nu era o intenție a răului. Percepuse sufletul ei ca și cum ar fi casa lui și o simțea atunci când era supărată. De fapt nici ea nu i-ar fi putut spune vreodată cuvinte urâte pentru că pentru ea gândurile erau mai mult despre el decât despre ea. Se completau știind supărările fiecăruia lăsându-se o tăcere în care totuși puteau să-și zâmbească. Dacă nu o făceau cel puțin căutau brațele celuilalt ca și cum ar fi cel mai sigur adăpost din lume. Chiar dacă erau încruntați se uitau cu drag unul la celălalt necautandu-si niciodată vina. În lumea lor știau ceea ce celălalt are nevoie să audă. Știau și punctele sensibile ale celuilalt, dar niciodată nu căutau să-și pună sare pe rana. Decât să-și exploateze defectele mai bine vorbeau de ceva neimportant. De fiecare dată oriunde i-ai fi văzut vorbeau fără oprire găsindu-și tot timpul subiecte, râzând și chicotind. Știau din priviri atunci când erau între ceilalți oameni când era nevoie să se retragă. Contactul cu ceilalți oameni era văzut ca un fel de obligație, dar purtau întotdeauna fără ca ceilalți să-și dea seama. Ea, atunci când ieșea cu prietenele ei el era un sprijin invizibil. La fel și el și dorul față de celălalt era mai arzător decât orice contact social. Încrederea pe care și-o acordau nu a fost niciodată încălcata și în jocul conștiinței lor erau fideli fără a li se cere. Bucuria revederii era hrănită de săruturi pasionale și era ca și cum s-ar fi văzut prima dată. Entuziasmul iubirii lor nu dispărea niciodată chiar dacă așa câteodată deveneau și copii sau altă dată adulți.

Ei, dar toate acestea nu se întâmplă numai în povești ci și în viața reală dacă oamenii într-adevăr se iubesc. Cum iubirea înseamnă să faci bine și ura să faci rău puțini oameni mai știu să iubească așa în zilele noastre.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: