Aristina Pop Saileanu – fiica lui Nicolae Pop care a condus rezistenta anticomunista din Muntii Tiblesului. A fost arestată în 8 martie 1953 şi condamnată la 20 de ani muncă silnică fiind eliberata in 1964 odata cu ceilalti detinuti politici. Impreuna cu parintii ei a fost declarată „drept al popoarelor” pentru că, în anul 1944, au ascuns de prigoană şi deportare copii de evrei.
,,A fost o victorie pentru toţi cei care şi-au păstrat normalitatea. Eu mă consider unul dintre ei. Ţărancă, am fost şi am rămas un om normal, nici eu, nici rudele mele, nu am avut complexe de inferioritate. Tatăl meu a fost adesea în anturajul unor oameni importanţi ai vremii, deşi era pădurar. Când Constantin Brătianu a cedat pământ, cu pădure cu tot, oamenilor din Lăpuş, tata l-a invitat la masă şi apoi au jucat Hora Unirii împreună. Noi nu am suferit de complexe de inferioritate. Întotdeauna am crezut că este în beneficiul ţării să fie cât mai mulţi intelectuali. De la noi au plecat la liceu o sumedenie de băieţi şi fete, pentru că ţăranul vroia ca şi copilul său să ajungă să înveţe carte. Ori, ura asta „de clasă” a fost ceva de neînţeles, a exploatat tot ce putea fi mai rău în om. Ea a distrus atâtea destine, a lăsat în urmă numai suferinţă şi moarte, a vrut să-l despartă pe om de Dumnezeu. Să-i ia credinţa, speranţa şi iubirea. Experimentul de care vorbiţi s-a sfârşit cu un ocean de nedreptăţi. Eu sunt doar o picătură din acel ocean.”
(Aristina Pop Saileanu, Sa traiasca partizanii pana vin americanii)
Sensibilități 