Astăzi când bradul miroase a sărbătoare/ și oamenii sunt tot mai grăbiți/ îți scriu cuvintele care pentru mine sunt o lume întreagă/ iar pentru tine sunt un alt final trist. Te văd ca trandafirul unei amiezi înmiresmate/ din a cărui petale se nasc sentimente/ ca razele soarelui într-o zi înghețată/ eu încă mă gândesc suav la tine. Știu că ești un imposibil sentiment/ dar în visul meu apari/ ca primăvara lumii mele, veșnic zambareata și lină/ eu pe tine încă te doresc. Te simt ca pe un cadou de sărbătoare/ beteala de pe bradul etern verde/ un globulet al inimii mele/ pe care-l ascund de lume și zâmbesc. Te aud ca o ploaie liniștită/ iubind pământul pe care-l calci/ tresar cu fiecare adiere/ căci ești visul meu cel treaz. Te ating întocmai cum toamna atinge frunza/ vântul, el ne-a despărțit/ și acolo jos pe pământ/ eu încă te iubesc cu patimă și dor. Te ascult ca anotimpurile vieții mele/ cum încă tu-mi mai șoptești/ tresar și totuși ești aievea/ nu mai sper și totuși încă te visez. Nu ai un nume și nici chip/ sau ochii pentru a mă simți/ o icoana a lumii mele absurde/ chiar dacă nu te cunosc eu deja te iubesc.
Sensibilități 