Începutul lunii decembrie stă sub semnul a doi sfinţi-moşi: Moş Andrei şi Moş Nicolae. Chiar dacă primul dintre ei este sărbătorit pe 30 noiembrie, numele ultimei luni a anului, Andrea, Indrea sau Undrea, îi păstrează amintirea, mărindu-i prestigiul. Cu toate acestea, puterea lui Sântandrei începe să scadă pe zi ce trece, ciclul sărbătorilor dedicate lupului se închide iar spiritele rele dezlănțuite de îmbătrânirea anului şi degradarea timpului calendaristic, încep să bată în retragere.
Responsabil cu această răsturnare de situație este Sânicoară/Moș Nicolae cel care instituie formarea cetelor de colindători, singurii care vor putea restabili ordinea unei lumi ce tindea spre haos și vor fi în stare să reînnoiască vremea.
În imaginarul popular, Sânicoară ține paza Soarelui pe cer, să nu fugă mâhnit din cauza răutăților pe care le vede în fiecare zi pe pământ. Tot el aduce ninsoarea, când își scutură barba lungă și albă peste lume. Dacă se întâmplă să treacă luna decembrie fără să ningă şi rămâne pământul negru, se zice că a întinerit Moş Nicolae.
Țăranii îl văd ca pe un sfânt bătrân, ca şi anul care se apropie de sfârşit. Legenda spune că a fost podar, că a oprit potopul pe vremea lui Noe, de aceea e considerat călăuză și protector al oamenilor. Este cel care ajută fetele sărace, orfanii, văduvele, corăbierii, soldaţii, sfânt bun aducător de bogăţie şi noroc.
Autor Iulia Gorneanu
Copii îl așteaptă cu daruri, îl privesc ca pe un fel de Moș Crăciun, la fel de generos, însă mult mai misterios pentru că niciodată nu se lasă văzut.
Fotografie – Lunca Cernii, Hunedoara, 1931, arhiva Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Sensibilități 