Sfânta Varvara


La 4 decembrie este sărbătorită Sfânta Mare Muceniță Varvara. Începe ciclul de sărbători trinitare consacrate vărsatului (4-6 decembrie), una dintre bolile cele mai de temut în mediul țărănesc. Sfânta Varvara – una dintre puținele sfinte cu numeroase atribuții de protector – îi apără atât pe copii, pe mamele lor, pe tinerele fete, dar și pe mineri.

Fiind o suprapunere târzie peste duhul vărsatului, împlinirea aspirațiilor oamenilor se putea face numai prin plata rituală, sub formă de ofrandă, ce trebuia oferită în ziua sărbătorii.

Una din cele trei stele care stau lângă lună se zice că-i Sfânta Varvara. Cu tovarășele sale, Sfânta Varvara păzește lumea de Antihârț, care caută s-o mănânce, pricinuind astfel întunericimile. Aceste stele îi ajută lunii să meargă pe cer.

Mamele obișnuiesc să-și îmbărbureze copiii, ungându-i pe față cu miere, cu apă în care s-a topit zahăr etc., ca să fie feriți copiii de vărsat (sau de friguri), sau, dacă s-au îmbolnăvit, boala să fie dulce ca mierea, ca zahărul ș.a.m.d. În apa cu care se spală copiii s-a spălat în prealabil o icoană, pentru ca fața copiilor să fie curată ca icoana. În unele părți se fac turtele Barburii – turte cu nucă, unse cu miere. Una se dă de pomană la copii, cealaltă se pune în streașina casei. Lângă casă se mai pune o cofă cu apă, în credința că, atunci când va trece vărsatul, să mănânce din turta pusă la streașină, să bea apă din cofă șI să plece mai departe, la altă casă.

Se serbează de către femei, mai ales spre a-șI feri copiii de bubat (vărsat). Nu se țese și nu se coase, pentru ca vărsatul să nu fie țepos ori des ca ițele; nu opăresc rufele, să nu se opărească vărsatul etc. Copii nu trebuie să mănânce porumb copt, fasole sau semințe de dovleac, pentru ca erupția să nu fie mare ca semințele respective.

În această zi se pun în apă crengi de măr, vișin etc., unde se lasă până la Florii. Dacă aceste rămurele înfloresc până atunci, e semn că anul va fi mănos; dacă nu vor înflori, este semn că anul va fi secetos.

Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000)

Icoană pe lemn cu tema „Sfânta Mare Muceniță Varvara”, datare secolul al XIX-lea, centru neidentificat – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

One thought on “Sfânta Varvara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: