Dragă moșule scriu aceste rânduri către Tine căci știu că este greu pe unde umbli. Tot primind scrisori de avuție din partea oamenilor te obosesc teribil. Pe mine lasă-mă te rog la urmă dacă atunci îți mai amintești de mine. Am lustruit ale mele cizme nu pentru castele sau daruri scumpe. Nici alte lucruri grele nu-ți cer căci poate ai obosit și Tu de la greutatea sacului pe care-l porți pe spate. Așa că în gheata stângă dacă nu ți este prea greu ca să aduci aș vrea să pui sănătate căci altă avere nu este mai mare pe Pământ. În gheata dreaptă pune gânduri bune pentru oricine citește aceste umile rânduri și nu uita de toți oamenii și lasă-le chiar dacă le lași la mine în gheata gânduri bune. Să treci în schimb pe la copilași, în special pe la aceia fără mamă și pune-le cel puțin o ciocolată căci după aceea ne vom socoti noi cumva. La oamenii bolnavi lasă-le un strop de speranță, iar la aceia amărâți de soartă ceva frumos în ghetele lor. La restul oamenilor lasă-le viață lungă și dacă vreau bani să-i ia chiar pe toți. Copilului din mine să-i aduci aminte să mai existe căci și-a tot lustruit ghetuțele și nu a avut strop de noroc în viața sa. În rest Moșule draga mai mult nu vreau căci aș cere prea multe de la sufletul meu modest. Vorbește eventual cu Doamne Doamne să fie bine între oameni căci prea parcă sunt căzuți pe gânduri de la stres. Te aștept cu drag! Un muritor de rând…
Sensibilități 