O fantomă


Pașii lui se plimba spre locurile liniștite ale dimineții. Ei, pasii care nu au un drum anume și totuși au o destinație. Liniștea parcă-l îndeamnă la meditație izvorand cu sens sau fără sens diferite gânduri. Unele sunt mai triste, iar altele mai vesele fiecare după sentimentele lui din prezent. O tristețe astăzi este veselă mai ales că era din perioada în care mai avea sentimente. Sentimente care cuprindeau o ea îmbrățișând-o sau pur și simplu iubind-o. Ar cuprinde-o și astăzi în brațele lui, dar ea nu mai există în același fel. Amintirea ei pare ceva ce a existat fără să-și dea seama dacă a fost reală sau a fost doar o închipuire a speranței lui de a iubi. Nici măcar chipul ei dacă l-ar vedea nu l-ar mai recunoaște. Poate a fost doar o plazmuire a senzațiilor lor fără un nume sau un chip. Doar niște sentimente aruncate într-o lume care astăzi nici nu mai există. De fapt nici ei nu mai sunt la fel și astăzi atât de ireal este totul că nici nu vrea să mai știe despre ea. Doar o speranță care astăzi le-a apărut în față dintr-o altă lume ca și cum ar avea parfumul reincarnarii. Totuși și dacă ar fi din această viață pare să-și pierdut ea esența plecând fără să lase urme. Doar un parfum a ei simțit pe măsură ce pașii ajung mai departe și gândurile lui rămân cu împlinirea că poate totuși chiar a existat. O natură moartă în care doar câțiva trandafiri mai amintesc de primăvara unui suflet care a trecut pe acolo și a plecat lăsând în urmă un drum cunoscut de atâtea ori și astăzi atât de străin. Pașii care uită de sentimentele pierdute ale unor vremuri care pare atât de îndepărtate încât au sentimentul că nici nu ar fi existat. Ajungând la destinație și apărând câțiva oameni observă din nou soarele, iar viața lor se întoarce pe făgașul ei normal și banal.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: