Undeva , pe un drumeag,
Am zarit un biet moşneag.
Mă privea cu ochi blajini
De-ți venea să i te-nchini.
-Ce cați moşule pe-aici ,
Încălţările-ai să-ţi strici?
Prin mormanul de nămeţi,
Nu ţi-e teamă c-ai să-ngheţi?
Îmi zâmbi pe sub mustaţă,
Scuturându-și barba creață,
Şi-mi vorbi cu ton sfios:
- Sunt trimis al lui Cristos!
Străbat sate şi oraşe ,
Ajut familii nevoiaşe .
Dumnezeu avut-a milă
Şi de fiinţa ta umilă .
Permanent mă trimitea
Să-ţi pun în pomul vieţii stea.
Şi cu fratele Crăciun
Speranţele să ţi le-adun .
Să ai putere să răzbeşti,
Prin ogeacuri pământeşti.
Ţi-am Lăsat credinţă-n dar,
Să poţi străbate acest hotar.
-În casă vreau să te poftesc
Moşule ,să-ţi răsplătesc
Bunătatea ce-aduceai
În casa mea un colţ de rai.
- Păstrează-ţi credinţa vie ,
Aşa cum era -n copilărie.
Eu mă duc,prin văi şi munţi,
Că sunt mulţi copii desculţi.
Nu au nici papuci, nici ghete,
Pe Moşul să îl aştepte.
Continui să-ţi fiu alinare
În momente de-ncercare .
Pentru a ta îngrijorare ,
Fata mea,îţi las zălog,
Un şir de mărgăritare.
Păstrează-l cu grijă,te rog!
- Nu vreau bijuterii,nicicât!
- Pune-l chiar acum la gât!
Îndată şirul de mărgăritar,
Au devenit mătănii de rozar.
Cununa sfântă de rugăciuni,
Făcătoare de minuni,
Rostită-n cinstea Maicii Domnului
Milostivă mijlocitoare-a omului.
Sensibilități 