Atunci când vrem să facem un bine și nu este nici măcar apreciat rămânem cu un gust amar. Vrem ca niciodată să nu ne mai apropiem de oameni și nici să mai facem bine. Numai că liniștea provenită dintr-o melodie ne amintește că nu putem privi oamenii în general. Dacă unii oameni nu ne suporta nu este vina noastră. Ciudat este că într-o perioadă erau lumea noastră întreagă. Acum nu mai reprezentăm nimic decât cineva care deranjează și fără a-i spune trebuie să plece. Câteodată respingerea binelui cunoaște forme dure. Cel mai bine este să le lăsăm drum liber în frustrările lor și noi să acționăm conform conștiinței noastre făcând în continuare bine. Pe acei oameni care nu ne acceptă urările de bine ar fi nevoie să-i îndepărtăm definitiv din viața noastră. Oricum binele trimis în lume nu se întoarce de la aceeași oameni. Așa că dacă vreodată suntem dezamăgiți de oameni este nevoie ca să ascultăm și muzica defectelor oamenilor pentru a cuprinde și experiența gustului amar pentru ca pe viitor să știm să-i evităm. Las lumii muzica în cauză poate că va mai ajunge cineva la aceeași concluzie în urma unor urări de bine care nu trebuia să fie trimise. https://youtu.be/sSECWu-xGnE
Sensibilități 