Meditația înaintării în vârstă


Cu cât înaintăm în vârstă parcă nu mai căutăm zgomotul tinereții și devenim foarte selectivi în privința oamenilor. Nu ne mai place să fim înconjurați de mulți oameni. Căutăm în privința lor calitate și nu cantitate judecând simplu dacă putem fi autentici în privința lor și mai ales dacă putem să avem încredere în ei. Cum încrederea este o pasăre rară și bârfa unul dintre sporturile naționale preferăm să nu ne încărcam negativ inutil. Avem nevoie astfel de multe ori momentele de singurătate unde ne regăsim cel mai bine. Avem și momentele în care tot vrem să facem schimbări și parcă nimic nu ne mai convine. Pe plan profesional avem impresia că nu ne-am exploatat toate resursele și ne pierdem timpul. În domeniul personal nu mai avem pretenții prea multe, dar cu cât petrecem mai mult singuri începem să ne obișnuim așa și trebuie să găsim pe cineva deosebit pentru a ieși din complacerea aceasta. Nu este tocmai simplă înaintarea în vârstă mai ales în cadrul zilelor de naștere atunci când facem bilanțul cu câteva zile înainte și devenind foarte critici pentru că ne dăm seama că nu foarte multe aspecte le-am îndeplinit. Realizăm că am vrea să facem toate nebuniile tinereții pentru că înaintarea în vârstă devine și dureroasă mai ales dacă vine cu dureri de spate sau în alte părți ale corpului. Ceea ce nu conștientizăm că noi ca indivizi suntem într-un proces de adaptare permanentă, mai ales puterea obisnuintei refuză înaintarea în vârstă. Cum este inevitabila încercăm să ne adaptăm numai că nu ne plac momentele de “par alb ” și devenim nostalgici. Viața însă, dacă ne păstrăm entuziasmul poate, chiar dacă înaintăm în vârstă să ne facă încă surprize plăcute mai ales în capacitatea noastră intelectuala și senzoriala. Așa că unul dintre avantajele înaintării în vârstă este tocmai că începem să observăm viata mai mult și să o simțim pentru aceia dintre noi care mai simt. A simți este cea mai simplă formă de ieșire din banalul cotidian și are și o doză de împlinire. În rest ar fi ideal să nu luăm lecții de a fi ursuzi și certăreți chiar dacă viața pierde din răbdarea ei.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: