Astăzi nu mai doare


Astăzi într-un calm absurd eu mă gândesc la tine. Da. Erai acea ființă cu care alergam spre iluzii și vise de iubire împlinite. Tu, cu care vorbeam ore întregi și doar somnul ne oprea să nu vorbim noaptea. Da. Tu pe care o vedeam ca pe un ideal de frumusețe feminină și cu care mi-am creat o lume în care nu aș fi vrut să intre cineva. Numai că de unde era să știu că având totul de fapt nu aveam nimic. Pentru că tu nu-mi aparțineai mie ci ai fost doar o briza de vară, un vânt cald de toamnă și te-ai cufundat în fulgii unei ierni care m-a lovit asemenea unui bulgăre de gheață. Cu vorbe care încă le mai aud am știut că tu nu mă iubeai și eram doar un foc care te-a cuprins. Da. Un el a fost prezent între noi în cele mai lungi momente dintre noi și oricât am dorit să fi a mea eul meu știa că nu ești pentru cinstea mea. În brațele tale am devenit în câteva clipe din iubit un amant care avea rostul lui carnal și trebuia aruncat pe drumul pe care venise. Un anonim al unei camere de hotel care ducându-te spre fericire se imbraca și pleca. A fost poate cel mai crud sentiment când am simțit când în lumea ta eram doar o perdea care te proteja de răul venit din partea lui. Da. Tu ai dat vina pe mine pentru acest sentiment pretinzând pasiunea când iubirea ta nu-mi aparținea. Astăzi în calmul absurd când nu a mai rămas nimic din acea iubire încă mă gândesc la tine când cereai totul și nu ofereai nimic. Numai că timpul a luat iubirea și ura și a lăsat doar vorbe banale și amicale dintr-o lume pe care am construit-o pentru tine în care apăreai doar când aveai nevoie. Poate că ar trebui să te urăsc pentru acea zi astazi, dar totul s-a învăluit într-un întuneric fără cuvinte. De multe ori te mai privesc și nu știu momentul în care te-am coborât de pe piedestalul iubirii mele. Într-un moment cred că ai coborât și tu singură pentru că este și astăzi gol și numele tău nici măcar nu mai este scris acolo. Ciudat este că după atât de mult timp nu aș fi dorit să petrecem acea zi împreună pentru că a fost ziua în care nu mă iubeai. Poate în alte zile am rămas la tine în gânduri sau inimă, dar faptele de atunci au demonstrat că în ziua aceea nu-ți eram în inimă. Astăzi când nimicul mă înconjoară îmi dau seama cât de mare ai fost tu ca jumătate a destinului meu. Nici măcar o poză nu mă mai emoționează și un zâmbet al tău este doar amical și rece în același timp. Chiar cuvintele devin banale și oricâte ar mai vrea să iasă le scufund în oceanul sufletului meu. Foarte adânc în anumite zile scoate sufletul la suprafață senzații ca astăzi din ziua în care nu m-ai iubit.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: