Eu…

Sunt astăzi cel ce nu a fost ieri și nu va fi nici mâine. Nu aștern rânduri să mă laud sau să impresionez un om. Oricum astăzi lumea ca să te placă trebuie să ai sau ca să fi vreo persoană mai bogată. Subsemnatul nici nu are și totuși este un individ dintr-o mulțime care simte și gândește cât de mult chiar nu se știe. Nu prezintă importantă cât gândești atunci când valurile vieții te iau fără de aseaman și te poartă când pe un vârf când într-un hău. De ma înalt o să cad curând și de cad o să fiu sus pe o culme așa că eu prefer să fiu numai pe pământ. Sunt un cititor de carte veche care pașii și îndreaptă spre un vechi și etern om care astăzi nu mai este. De cei de sus în povestea aceea de astăzi nu sunt interesat defel tocmai pentru că o viață scurtă și ei sunt acum și astăzi lupi feroce travestiti în bieți oite ce behaie tot mai dulce. Peste ceva timp însă vor începe a urla la muritorii de prin zonă care maraie si latră chiar și la a lor umbră. De tonul grav și apocaliptic al zilelor prezente prefer să mă ascund feeric într-un vis sau o poveste. Chiar să zbor printr-o pădure și să plâng a frunzelor soartă decât să mă intereseze fiecare ceea ce socoate. Să-mi mai fie dor de viață, de prințese și fecioare și să mă lupt cu zmei feroce, cu ale lor mii de capete pare astăzi o poveste. Chiar în fiecare dimineață îmi ascut o sabie veselă și un palos tot mai crunt pentru ca atunci când vine clipa să pot să ating și luna și soarele împreună.
Mai mult nu pot să vă zic, sunt un eu ca mulți alții, cu calități și defecte care încă mai visează la vremuri frumoase veșnic presărate cu pelin. Dacă cineva mai crede încă dorința de a impresiona pe cineva este încă vie în mine să mai afle încă o dată că o ființă care așterne pe hârtie gânduri bune și frumoase într-o plină pandemie nu impresionează o boală, iar sunt alții încă o mie ,numai în zona aceasta, care pot să scrie mult mai bine și frumos decât mine. Însă acesta am fost eu, cu folos sau fără folos…