Sufletul

Sufletul nu are buzunare! Și totuși îndesăm în el mulțime de nimicuri!
Îngrămădim: Necazuri și speranțe,vise și dorințe,ură și iubire! Fără-a ține seamă cum le poate sprijini pe toate!
De câte ori răceala celor din jur ne îngheață respirul, adâncim vârfurile deznădejdei în colțul sufletului!
Sufletul e precum o clepsidră!
Fiecare trăire și pas ce-l facem înseamnă un pumn de nisip ce se scurge-n defavoarea noastră!
Sufletul are nevoie de liniște și frumos și îngăduință!
Altfel se veștejește!
Nu are praguri,nici bariere, doar noi câteodată înălțăm ziduri ce-l sufocă!
E necesar să înlăturăm cu zâmbet toate piedicile vieții!
Viața! O minunată cascadă, ce-și varsă grăbită, picăturile zilelor înspre oceanul asfințitului!
Sufletul e comoara ce tresaltă în noi!
De multe ori o împrăștiem cu bună știință celor ce nu-i merită nici prezența!
Sufletul! Fără buzunare! Dar luăm din el și dăruim până când într-o zi găsim doar goluri!
Se rupe bucățele și nu ne dăm seama!
Când decidem să-l petecim, nisipul clepsidrei s-a scurs!
Rămâne o grămăjoară de amintiri ce seacă ultima creangă de bucurie!
Sufletul! Mereu cu noi! Indiferent unde ne poartă pașii vieții!
Elenei Caruntu