Visând deschis într-o carte/ mă întreb viața aceasta este doar o parte/ a lumii frumoase trâmbițate/ și în visele mele nuanțate? În noaptea care s-a așternut/ sta un bine neștiut/ sau poate dimineață în zori/ dorința mea va primi iar culori/ și voi râde simțind și flori. Poate atunci când voi uita/ în banalul lumii mă voi scufunda/ mă va lua ușor de mână/ și voi avea și a mea zână. Cu obrajii înroșiti/ va spune că sunt prințul ei din povești/ iubindu-ne ca doi înflăcărați nocturni/ făcând și dragoste din priviri ca doi taciturni. Un vis de preamarire se va împlini/ dorința mea de a trăi viața se va adeveri/ uitând de ceea ce nu este/ iar supărarea va deveni doar o poveste. Poate că nimic nu se va adeveri/ speranța în mine însă în veci nu va muri/ cât timp respir și simt lumea/ că într-o zi viața întreagă va fi numai a mea.
Sensibilități 