27.11


Visând deschis într-o carte/ mă întreb viața aceasta este doar o parte/ a lumii frumoase trâmbițate/ și în visele mele nuanțate? În noaptea care s-a așternut/ sta un bine neștiut/ sau poate dimineață în zori/ dorința mea va primi iar culori/ și voi râde simțind și flori. Poate atunci când voi uita/ în banalul lumii mă voi scufunda/ mă va lua ușor de mână/ și voi avea și a mea zână. Cu obrajii înroșiti/ va spune că sunt prințul ei din povești/ iubindu-ne ca doi înflăcărați nocturni/ făcând și dragoste din priviri ca doi taciturni. Un vis de preamarire se va împlini/ dorința mea de a trăi viața se va adeveri/ uitând de ceea ce nu este/ iar supărarea va deveni doar o poveste. Poate că nimic nu se va adeveri/ speranța în mine însă în veci nu va muri/ cât timp respir și simt lumea/ că într-o zi viața întreagă va fi numai a mea.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: