Momente

Există unele momente din viața noastră pe care oricât vrem să le uităm ceva le aduce iar înapoi. O melodie de exemplu trezește cele mai frumoase senzații. Acum doi ani fiind pandemie făceam o navetă mai grea. Mă duceam din orașul Târgu Mureș la peste 30 de kilometri cu un microbuz pentru a coborâ la o intersecție. De acolo mai aveam cinci kilometri pentru a merge în satul Ulies. Am fost dezamăgit ajungând acolo numai că un loc de muncă este un loc de muncă și trebuia să fiu responsabil. Stând pentru a prinde o ocazie sau popular la “ia-mă nene” ascultam natura și o melodie.

Stând acolo și la întoarcere ascultând la căști, pentru că de fiecare dată găseam câte o mașină disponibila, melodia aceasta viața părea mai senină. Din luna noiembrie a anului 2020 până în luna februarie a anului 2021 am intrat în “școala on-line “. Pentru mine personal ca și cadru didactic a fost o pierdere de timp și emoții. Pentru unii elevi din Ulies a fost un prilej de a învăța cântece și colinde în limba engleză. Încheind anul școlar cu foarte multe scenarii în funcție de numărul infectarilor am fost foarte fericit. Numai că așa câteodată uităm că lăsăm în urmă pete în sufletul copiilor. Copiii de fapt sunt principalele motive pentru care merită activitatea didactică. În rest goana după cursuri de perfecționare, diplome de participare sau alte distincții nu valorează absolut nimic dacă în clasă nu le atingem sufletul și curiozitatea. Înainte de toate sunt copii cu întrebări rămase acasă fără răspuns. Făcând acest obicei și în satul Ulies poate cineva mai amintește că a fost un profesor care stătea în fiecare zi de luni la marginea unui drum pentru a ajunge la elevii lui. Pentru toate acestea există amintirile și melodia de mai sus.