Soarele

După o luptă inegală între razele soarelui și norii putem spune astăzi că soarele a mai învins o dată. În fiecare clipă existentă și-a tot trimis razele sale pentru a străpunge încă norii. Norii au rezistat zile întregi și astăzi s-au recunoscut învinși de a luminii în veci putere. Parcă totul pare altfel și păsările parcă zâmbesc. Săracii porumbei șoptesc că încă totuși este viu și nu mai sunt ei, zgribulitii din zilele întunecate de ieri. S-a auzit în jur un râs și poate pentru câteva clipe există ceva viu pe acest Pământ. Noi, oamenii, avem nevoie să înțelegem că oricât de multe zile grele am mai avea în această viață efemeră tot mai apare câteodată și binele în viața noastră. Chiar dacă suntem biete ființe neputincioase în fața unei nedrepte și incorecte sorți tot mai există o speranță atât timp cât inima în noi mai bate. A renunța și a fugi departe în zare cu o desaga înfiptă în băț pare ușor și laș îndeosebi. A înfrunta și a te lupta spre o viață mult mai bună nu numai că este de admirat, dar poate că atunci când vom învinge viața vom spune că a meritat. Vom putea primi proprii lauri ai unei triumfătoare vieți căci nu am renunțat la a vrea binele când mulți nici nu au mai sperat la el. Puțini sunt cei care se mai regăsesc cu o armă în mână și cu o armură de oțel și mai provoacă lumea să-i doboare, dar ei nu pier. Se scutură de praful eșecului temporar și avansează tot mai puternic spre o lume împlinită de visuri, vise și dorințele cele mai ascunse. Poate că nu astăzi sau nici mâine și poate că nici anul acesta nu se va întâmpla, dar când va veni momentul gloriei ne vom mulțumi că nu ne-am învins încă o dată noi pe noi înșine. Sunt multe alte bătălii de dus în această viață mai năstrușnică și mulți munți ai căror vârfuri mai trebuie escaladati, însă priveliștea de sus de acolo este de neprețuit pentru câteva clipe tot mai negre. Și totuși soarele mai strălucește peste muritorii de rând ai acestor vremuri și locuri tot la fel..