Arta din Mesopotamia

Cea mai veche ceramică, denumită și ceramica de la Tell-el- Obeid, este de o perfecțiune relativă.  La începutul civilizației mesopotamiene nu era cunoscută folosirea roții olarului. Astfel s-a folosit un platou careia i se impunea o mișcare de rotație. Pigmentul folosit pentru vase era din oxid de fier cu conținut de mangan. Figurinele realizate din pământ erau modelate anume. Roata olarului a fost cunoscută în Sumer abia pe la sfârșitul mileniului al IV-lea î.H.    Cele mai vechi locuințe sumeriene erau construite din trestie. Acestea aveau ferestre, în interior nu erau separate, iar în loc de ușă atârna o rogojina. Despre pictura abstractă cât și aceea realistă sumeriana din mileniile VI-V î.H. putem afirma că era o formă de antiarta. Arta plastică sumeriana a apărut înaintea zorilor civilizației cu o iuteala uimitoare ajungând la un nivel uluitor. Principalele lor materiale erau argila, trestia și culorile naturale. Formele se remarcau prin simplitate și eleganță. Pe lângă reprezentările monofigurative și abstracte găsim și desenele figurale. În Tell Halaf, Ur, Eridu și Lagas întâlnim și reprezentări de bărbați sau animale. Primele creații sculpturale sunt acelea feminine. Pictura nonfigurativa și abstractă are, se pare, 6000 până la 7000 de ani vechime. Din îmbinarea artei vechi mesopotamiene cu aceea sumeriana s-a format orientarea creației artistice a popoarelor care trăiau între Tigru și Eufrat.  Pentru realizarea statuilor din metal se folosea în mileniul III î.H. o tehnică asemănătoare cu aceea din Egipt. Pe o bucată de lemn centrală, având forma generală a corpului, se așeza un strat de bitum care oferea detaliile viitoarei statui. Se așeza apoi o felie de metal cât se putea de subțire pe această formă. Manechinul era deci îmbrăcat într-un strat de metal fixat cu mici cuie. La fel, pentru a da unei statui strălucire se aplica pe statueta de metal o folie foarte subțire din aur.
Palatele erau formate din mai multe curți. În momentele în care locuia în palat regele, palatul era înconjurat de o incintă. Acoperișul în această parte a clădirii era susținut de patru coloane în linie. Ziguratul era o particularitate a templelor mesopotamiene. Planul unui templu nu era foarte diferit de acela al unui palat. Sanctuarul era format dintr-o cameră unde se găsea statuia și altarul zeului. Revenind la zigurat putem afirma că ținea de un templu mare, dar avea și templu al lui, mai mic, lipit de el sau în apropierea sa. Era format din mai multe terase dreptunghiulare suprapuse. Pe ultima terasă era înălțat și un alt templu. Era, conform lui Strabon, folosit și pentru astrologie.