Observații cotidiene


În tumultul gândurilor noastre de multe ori uităm să observăm ceea ce este în jurul nostru, fie că este plăcut sau neplăcut. Pornind de dimineață ploaia parcă devine tot mai încăpățânata și ne urmărește gândurile. Sunt întrerupte câteodată de o femeie care ține să anunțe la telefon fiecare pas pe care-l face și faptul că doctorul a acceptat să vină pentru a primi rețeta mamei. În decorul autobuzului liniștea din nou se așterne și este întrerupta de doi oameni în vârstă care consideră că autobuzul a devenit un vagon de dormit. Ajungerea la destinație ne dă prilejul să observăm că suntem în orașul în care și pisicile trec strada pe la trecerea de pietoni. Chiar dacă sunt mai grăbite sau fricoase se prezintă înainte de toate ca respectând regulile de circulație. Mai ales că au și așteptat cuminți culoarea verde a semaforului. Ploaia cel puțin s-a domolit și ajungând în rândurile adolescenților suntem felicitați cu o ciocolată în cinstea unei zile de naștere. Timpul pare că s-a oprit în loc și din nou sursa unor conflicte sunt cercetate fără rost. Pornind din nou spre casă auzim diferite conversații fără importanța. O revistă cu temă religioasă care este aruncată în coșul de gunoi demonstrează că lumea din jurul nostru poate trăi și fără religie. În contrast oamenii în vârstă ies liniștiți și piosi de la biserică arătând că totuși religia și poate și credința nu este înmormântată. Gândurile noastre încep să fie dezmierdate de razele timide ale soarelui pentru a observa o cerșetoare care cere mâncare în modul parsiv pentru copiii ei. Drumul de întoarcere este însoțit de discuții profesionale care doresc să învie din nou sursa unor conflicte. Drumul odată parcurs deschide și mai larg seninul cerului și doar o femeie grăbită întrerupe mersul nostru obișnuit. Peripeții ale observării care-și găsesc liniștea la ceas de seară încheind practic o zi obișnuită. O zi în care am observat viața așa cum este ea în jurul nostru. Mâine va fi o nouă călătorie care va cuprinde noi observări, unele banale și alte poate demne de semnalat. Căci așa este viața un șir de surprize plăcute sau neplăcute.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: