Demult într-o zi tristă de iarnă un băiețaș de vre o 8 ani, singur și tremurând de frig, sta pe-o bancă, în gradină unui oraș. I-o fi fost tare frig, căci hăinuța de pe el era subțirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi!
Buzele îi erau vinete și față slabă îi era galbenă ca de ceară. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea și din când în când privea spre CERUL acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră mulți inși fără să le pese de el.
Într-o vreme, un domn bătrân se apropie de el și-i spuse cu voce caldă: “Ce faci acolo, micuțule?
Aștepți pe cineva? Da, domnule, ia zis copilașul. Aștept pe DUMNEZEU, să vină să mă caute.
Ce vrei să spui, drăguțule! Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori? Nu, dar anul trecut, EL a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele cel mic al meu, ca să-i aiba în casa LUI, în CER.
Iar ieri, la spital mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo și că DUMNEZEU nu mă va părăsi în nici un fel. Acum adaugă el înecat în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus la CER, să văd, dacă vine DUMNEZEU, dar nu văd nimic.
Totuși, DUMNEZEU va veni desigur, dacă-l mai aștept nițel, Nu e așa, domnule? Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni n-așteaptă-n zadar pe DUMNEZEU !
EL m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie. Și pe fața lui se vedea lumină, ca un fulger de biruință.
A spus bucuros ștergàndu-și lacrimile, știam bine, zise el, ca DUMNEZEU va veni, sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni.
Dar cât a-ți întârziat pe drum și cât de mult a trebuit să vă aștept! MORALA!
“Nu lăsa mână întinsă, că nici Dumnezeu nu te va lăsa în ziua necazului tău”!
“Împarte pâinea ta cu cel flămând, căci asta îmi place Mie, zice Domnul”. Preluat net!
Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta.
Paulo Coelho
View more posts
Sensibilități 