Femeia intrase ușor în casă. Era istovita după orele de muncă. Ca de obicei era întâmpinată de mieunatul irezistibil al pisicii sale, Pufuleț. O găsise pe lângă gunoaiele din apropierea blocului unde locuia. Mieunatul ei trist o îmbiase să-i cumpere un plic de mâncare și de acolo a pornit o frumoasă prietenie. Ca și acum, mieunatul lung atrase atenția femeii că pliculețele de mâncare au fost demult devorate și nici apă nu mai avea în vasul destinat potolirii setei. Femeia dezmierdand-o își dăduse seama că, după ce infulecase pliculețul ei, pisica trebuia să se simtă foarte singură. Jucăriile erau toate abandonate și pisica începuse să toarcă încă de la intrarea în casă. Se cuibarise imediat în poala femeii devenind cea mai fidelă ascultătoare chiar dacă cel mult torcea zgomotos. În acea seară femeia dorea să inaugureze televizorul achiziționat în rate de la un magazin apropiat. Deschisese televizorul butonand telecomanda fiind satisfăcută de noua achiziție. Chiar dacă se plimbase dintr-un loc în altul a patului pisica, odată cu deschiderea televizorului, se oprise. Părea să dea atenție cutiei respective stând țintuita. Chiar dacă o chemase femeia de mai multe ori pisica a preferat să se apropie de televizor. Plină de curaj chiar atinsese imaginea mișcătoare devenind o ușoară distracție pentru ea. Mai mult în următoarea seară se așezase în fața televizorului și chiar dacă femeia o strigă ca să se dea la o parte, pisica nici nu o băga în seamă. În momentul în care butonul de oprire a telecomandei opri imaginea începu să miaune lung. Chiar se apropiase de femeie punându-și laba pe telecomanda. Femeia umilă pornise din nou televizorul adormind după câteva clipe. După ce se trezi în toiul nopții observă că pisica era în aceeași poziție tintuita în fața televizorului. În dimineața următoare crezând că așa patrupeda nu se mai simți singură lasă televizorul pornit înainte de a merge la lucru. Seara când se întorsese acasă nu a mai fost întâmpinată de pisică așa ca de obicei și mâncarea părea neatinsă. Spre mirarea ei pisica era tot în fața televizorului. De fiecare dată când a vrut să o cheme de acolo sau să o atragă cu mâncare pisica răspunse agresiv. Povestea se repetase zile întregi și atunci femeia a decis să ia măsuri radicale. În momentul în care a oprit televizorul pisica a început să o muște și să o zgârie linistindu-se numai în momentul în care televizorul era din nou pornit. Dându-și seama că este nevoie ca să încerce și o altă perspectivă cumpăra o mulțime de jucării pentru pisici, însă Pufuleț nu le băga în seamă. Toate acestea durasera mai multe zile, timp în care femeia renunțase la ideea de a o îndepărta de televizor. Într-o seară televizorul se opri brusc fiind o pana de curent în cartierul unde locuiau. Bajbaind pe întuneric femeia găsise o lumânare și observă o pisică, tintuita în locul în care se uita la televizor, fiind grasă și cu ochii roșii. Atunci femeia se îndepărta speriată și se împiedică de o jucărie cumpărată pentru pisică. Aceasta a sărit în sus și pisica i-a imitat mișcarea. Femeia repetă aruncarea, iar pisica o prinse cu greu în aer. Se jucasera așa mai multe ore până când au adormit în pat una în brațele celeilalte. În fiecare seară după întoarcerea de la lucru și după ce hrănea pisica, femeia se juca mai multe minute cu pisica. În momentul în care a pornit televizorul pisica era deja suficient de obosită pentru a-i adormi în poala. Părea că ignoră puternic televizorul nemainteresand-o nimic din ceea ce însemna aparatul respectiv. Ca și premiu pentru această realizare femeia în următorul sfârșit de săptămână i-a cumpărat o lesă pisicii și a început să o plimbe pe afară. Erau zile în care chiar pisica cerea să iasă afară pentru a se întoarce acasă și după o perioadă de somn să se joace cu femeia cu diferite jucării chiar și improvizate. Televizorul devenise, în scurt timp, un coșmar uitat pentru pisică și pentru femeie. Sfârșit!
Sensibilități 