Incorect


Este incorect câteodată față de noi cât timp petrecem doar pentru a agonisi bani. Din dorința de a avea tot mai mult și mai mult alergăm după “a avea” și prea puțin ne mai interesează “a simți”. Devenim “nesimțiții ” vremurilor actuale pentru că a cădea în plasa sensibilității este sinonim cu suferința. A căuta apreciere este astfel o pierdere de timp dezumanizandu-ne pe zi ce trece. Goi de sentimente interactionam doar cu aceia de la locul de muncă sau oamenii cu care avem un interes. Goana după bani ne pierde partea socială autentică și fără un interes. Este incorect în tot acest maraton că nu avem timp să ne relaxam decât foarte puțin sau deloc. Nici nu mai știm când am avut ultimele momente doar cu noi fără ca să ne gândim la ceva sau să facem acel ceva pentru noi. Nici nu mai știm să respirăm decât gâfâit și în sălbăticia noastră tastam în loc să vorbim. Sub pretextul “nu avem timp ” am transformat aplicațiile în oameni. De multe ori la întrebarea “cum mai ești?” răspundem cu “bine ” pentru că literele virtuale nu ne transmite senzațiile. Din multe motive nu ne mai deschidem față de oameni când avem supărări ci ne închidem în cochilia noastră sperând să treacă. Ceea ce este cel mai tragic punem pretenții oamenilor cerându-le atât de multe lucruri până când într-o zi pleacă. După aceea ne plângem de singurătate și revenim în mediul virtual unde este cald și bine. Credem astfel că avem timp pentru a veni un ideal pe care-l creionam de fiecare dată cât mai imposibil pentru a exista. Din comoditate spunem “nu mai există oameni buni” și rămânem frustrați de oameni. În cazul în care găsim un strop de încredere în cineva ne plângem de tot ceea ce mișca. De ceea ce nu mai mișca vrem să vorbim numai de bine căci “ne bate Dumnezeu ” dacă facem în alt fel. Numai că “nu ne bate Dumnezeu ” dacă în frustrarea noastră bârfim, urlam, criticam, invidiem sau suntem răi pentru că, mai ales atunci când avem un moment greu, mergem la biserică pentru a vedea cine mai merge pe acolo, a ne da cu părerea despre preot și prea puțin pentru sufletul nostru. Așa suntem din păcate căutând perfecțiunea în oameni și condamnam crunt orice nu este după voia noastră știuta numai de noi. Pentru toate aceste rânduri există câteodată expresia “ce frumos scrie “, dar fără a le conștientiza sau de a le face în mod diferit. Doar suntem convinși de vorbe căci la fapte, mai ales în viața privată suntem asemenea unui elev, care nici el nu știe de ce, dar tot repetă clasa și nu se motivează pentru a progresa. Așteaptă un sistem de învățământ să-l promoveze din orice alt motiv numai să nu cuprindă verbul “a învăța ” ci numai “a cere”. Spre deosebire de școală în viață ceea ce nu învățăm tot repetăm până când vom învăța fiecare lecție în parte. Fiecare zi este un examen pe care ar fi corect să-l trecem făcând bine. Numai că așa cum binele este subiectiv și din acest motiv trăim într-un mediu incorect și cu multe lacune. Una dintre lacune este tocmai că nu mai știm cum să trăim și într-o zi vom începe să învățăm cum să murim. Fizic vom avea timp o eternitate, dar sufletul nostru va mai avea șanse. Prea puțin va știi la ce-i va folosi în viața următoare, dacă mai credem în așa ceva, dar termenul de incorect va reține. Așa că am putea în schimb să-l învățăm termenul corect încă din această viață pentru a-și forma deprinderile necesare.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: