
Văd iubirea ascunsă în așternut/ este doar un gând fugar rămas/ a unei seri în care ne iubeam ca la început/ ea a plecat și a rămas nostalgia. O caut câteodată în gând/ chip nu mai are/ l-am uitat demult/ ea citește acum despre povești/ doar seara mai îmi amintește acum de ea. Era frumoasă ca o stea/ ne sărutam și Luna ne privea/ astăzi este rece și plouă într-una/ o carte mi-a adus aminte de ea. O mai vad câteodată alergând/ vorba ei nu o mai cunosc/ zâmbesc căci am plecat dintr-un trecut/ speranța mea a devenit numai scrum. Poate că râde sau este tristă/ cuvinte nu mai am ca să-i spun/ doar câteodată îmi vorbește/ cuvintele ei nu mai au farmec așa cum aveau mai demult. Trăirile mele nu le mai știe/ ea poate este în alte brațe/ câteva gânduri rare/ mai amintesc că am iubit o fată. Iubirea dacă nu este aprinsă/ în fiecare zi cu câte o scânteie/ încet devine doar pământ/ pe care astăzi plouă și vântul sufla aievea.