20.11


Văd iubirea ascunsă în așternut/ este doar un gând fugar rămas/ a unei seri în care ne iubeam ca la început/ ea a plecat și a rămas nostalgia. O caut câteodată în gând/ chip nu mai are/ l-am uitat demult/ ea citește acum despre povești/ doar seara mai îmi amintește acum de ea. Era frumoasă ca o stea/ ne sărutam și Luna ne privea/ astăzi este rece și plouă într-una/ o carte mi-a adus aminte de ea. O mai vad câteodată alergând/ vorba ei nu o mai cunosc/ zâmbesc căci am plecat dintr-un trecut/ speranța mea a devenit numai scrum. Poate că râde sau este tristă/ cuvinte nu mai am ca să-i spun/ doar câteodată îmi vorbește/ cuvintele ei nu mai au farmec așa cum aveau mai demult. Trăirile mele nu le mai știe/ ea poate este în alte brațe/ câteva gânduri rare/ mai amintesc că am iubit o fată. Iubirea dacă nu este aprinsă/ în fiecare zi cu câte o scânteie/ încet devine doar pământ/ pe care astăzi plouă și vântul sufla aievea.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: