Atunci când îmi cunosc iubirea nu o vând primului cumpărător care are vile sau mașină. Nu o vând pentru că pentru mine nu are preț plătit în ceea ce este material. Este parte a spiritualității mele venind să completeze un întreg. Nici măcar pentru o fustă scurtă sau un decolteu dotat de vreo ființă nu-mi dau iubirea. Ea este deasupra a tot ceea sunt și mă înalță de la pământ când ea-mi zâmbește șugubeț, iar în momentul în care o sărut o să mă vedeți cocoțat pe un nor. Nici chiar de ciuda nu cobor de acolo și dacă ar fi să primesc averi, palate și diplome înflorate cu toate școlile pe care nu le-am absolvit. O clipă de iubire pentru mine este însăși esența existenței idealizate deci nu aveți cum să-mi luați iubirea. Ea întotdeauna este dincolo de sentimente și este demonstrată deseori prin fapte. Chiar dacă eu însumi mai fug de ea în dese rânduri ea fuge după mine mai repede decât vântul. Șoptește suav pentru a-mi ajunge în suflet căci chiar dacă sunt un pierzător al vremii ea tot mă va îmbrățișa strâns și nu-mi va da drumul nici când voi vrea ca să o arunc la cel mai apropiat tomberon. Mă scutură de ceea ce este murdar, mă curăță și mă ridică tot zburând printre nori, strânși de mână când este bine și mai ales când este rău. Cu toate defectele mele ea își ascunde dezamăgirea și vrea ca să-mi văd mai mult partea mai bună. Spuneți și voi oameni dragi cum să nu respecți, să acorzi atenție și să pui într-un ideal un asemenea sentiment? Pentru că tot ceea ce înseamnă liniște și împlinire tot în iubire eu găsesc. Atunci să nu-i fiu eu fidel și să nu-i dau sufletul meu așa cum este plin de defecte și de calități? Așa suntem și noi oamenii plini de o iubire imensă în suflet și ne lăsăm pradă sentimentelor urâte când putem iubi doar pur și simplu. Poate că așa este și iubirea făcută când o preamaresti să-ți și fie adusă….
Sensibilități 