O zi cu zâmbetul pe buze

Pe măsură ce pașii săi dădeau semne de trezire observă cafeaua obișnuită. Un viciu inutil și care totuși fentează orele încă somnoroase de dimineață. Un întuneric vede de afară și o zi care nu a început încă. Aprinde o țigară, două și gândurile nopții se amestecă cu un nou început. “Astăzi trebuie să fie o zi bună ” spune în sinea lui. Face încet planul zilei printre un căscat care nu-și găsește finalul. Stropii de apă rece parcă încep să contribuie la conștientizarea unei noi zile. Mănâncă grăbit uitându-se tot mai mult la ceas. În cele din urmă se ridică de la masă și începe să-și schimbe hainele. Gânduri ca “astazi trebuie să mai iau..” sau “astazi să nu uit să…”se derulau prin fața sa. Incaltandu-și adidașii și asigurându-se că absolut totul era pregătit de drum ieșise din casă. Cobora scările mangaindu-le doar pe fiecare pe rând. “Nu am chef astazi ” răsuna din nou în mod obișnuit sau “și dacă totuși nu m-aș duce…dau un telefon și gata! Am o zi liberă”. Cu aceste gânduri găsi afară un întuneric de nepătruns, iar ceata contribuia la starea sa de melancolie. Câte o mașină mai trecea pe stradă și pe trotuar era rar câte un om. A ajuns în cele din urmă în stația de autobuz unde totul era pustiu. “Și totuși nimeni nu mi-ar simți lipsa” se mai gândea încă o dată. Urcase în cele din urmă în autobuz unde doar trei sau patru călători urcasera și toți erau încă în propriile lor gânduri. Ca prin vis auzi “biletele la control!” și îndrepta biletul său către controlor. Ajuns în stație aștepta autobuzul obișnuit. În stația de așteptare pentru o persoană părea un om serios întrebându-l de o anume cursă de autobuz. Ridică pasiv din umeri și liniștea s-a așternut din nou. Picăturile de ploaie de afară anunțau că întunericul va mai dura și în cele din urmă se urca în autobuz. Închise ochii și la un moment dat vedea în fața sa ziua sa ideala. Un zâmbet care se întâlnea cu glume și o atmosferă relaxantă. Numai că odată ajuns la destinație începuse să fie cuprins de o groaza și-și spunea “se va întâmpla ceva rău astăzi “. Un câine întâmpina trecătorii și primind o bucățică de carne pleca mai departe. Omul atunci și-a dat seama că indiferent de starea sa avea nevoile sale primare și începu ca gândurile sale să se simplifice. O pisică stând într-o curte l-a trezit din visare și-și spunea “as putea să nu mă mai agit astăzi “. Un zâmbet larg începuse să-i acopere fața și ajuns la locul de muncă dădu binețe tuturor. Zâmbetul i-a rămas întipărit întreaga zi pe față și la finalul zilei de muncă ar fi dorit ca să mai muncească. “Într-adevăr a fost o zi frumoasa ” și-a spus plecând vesel spre autobuzele care-l duceau spre casă. De multe ori după acea zi și-a amintit că dacă privești ziua asemenea câinii și pisicii ea-i va zâmbi și rezultatele vor fi pe măsură. Așa că dragi oameni zâmbiți mai mult și nu uitați că o zi de muncă poate să fie și productivă dacă o vedem în mod optimist și încercăm în loc să ne plângem să-i vedem avantajele și partea ei pe care o putem face frumoasă. Sfârșit!