Din cutia cu amintiri: Ceva

În dansul frunzelor de toamnă zburau două gânduri umane. Tot colindau din frunză în frunză și se uitau fără de mască. Vedeau luminite palpaind și tot se mai mirau de pustietatea de pe stradă. Sunt umbre care trec mai rar, tot aburind și acoperite fără să râdă și doar un glas aievea se mai aude. Frigul le însoțește în zbor și calcă gândurile pe frunze, când mai ușor, când mai greoi. Câte o pisică rătăcită mai miauna cerșind mâncare, dar umbrele sunt surde adesea în goana după protejare. De treci prin dreptul lor mai poartă mască, uitând de ea când te indepartezi de parcă ar fi urmăriți din depărtare de o arătare cu un arc și o tolba de săgeți infinite. Cum trece ușor și fără mască a și pornit săgeata morții. Sunt multe sentimente în treacăt și trăiri cât mai cuprinde globul, dar păstrând distanța socială le ascundem cât de adânc se poate. Abisul necunoașterii depline și a tremuratului lăuntric ne însoțește pretutindeni și pentru aceasta avem mască pentru o boală și pentru oameni.
Gândurile se îndreaptă înfrigurate spre adăpostul locuinței unde boala teribilă nu pătrunde pentru că o oprește o ușă. Săgeata nu intră printr-o gaură a unei chei a apărării și nici când mai deschidem geamul. Este o nazdravana pesemne adesea. Arcul mortal se inarmeaza doar când ieșim din casă. Cândva, poate în viitorul apropiat, după ce săgețile sărbătoresc Crăciunul și trecerea în noul an, vom mai avea o viață deslusita de viforul trăirilor noastre. Abia poate atunci, feeric, ne vom da seama că atunci când frica ne copleșește înăuntru singura armă este curajul. Să privim moartea în față drept și să ieșim conform restricțiilor și să ne dăm seama că infruntand o boală, incapatanata așa din fire și care pe zi ce trece prinde drag de locurile noastre, vom trăi și cu ea. Greutăți și griji avem cu toții, dar a le lăsăm să ne copleșească nu este corect nici pentru noi și nici pentru ceilalți. Trăind cu ea și cu măștile din dotare vom putea să mergem înainte. Poporul acesta este făcut să sufere, dar niciodată să renunțe. S-a descurcat el și pe timp de război și pe timp de pace așa că eu cred că va trece și peste această boală. Cum și în ce condiții nu ne este dat încă să știm. Totuși oare cum va fi o viață normală după vremurile Coroanei rămâne încă o taină și un mister. Că vom supraviețui este cert, dar nu trebuie să mă credeți..Sunt doar un scriitor de rânduri nu un Nostradamus pandemic..