Ziua de 15 Noiembrie a anului 1989 aducea la București Danemarca fraților Laudrup sau Poulsen. România avea nevoie de o victorie pentru a fi la un nou “Campionat Mondial de fotbal ” după douăzeci de ani. O echipă a României care a învins cu scorul 3-1 prin două goluri ale lui Gavrila “Pele” Balint și unul a lui Ioan Ovidiu Sabau după ce danezii deschisesera scorul. Pentru mai multe detalii dăm legătura comentatorului Dumitru Graur
O calificare la “Coppa del Mondo” unde România a ajuns în optimile de finală fiind învinsă la loviturile de departajare de Irlanda după partide memorabile în grupe cu Uniunea Sovietică, victorie cu 2-0 și un egal 1-1 colosal cu campioana mondiala în exercițiu, Argentina. Despre calificările la Campionatul Mondial din Statele Unite ale Americii din anul 1994 unde România a fost eliminată la loviturile de departajare de Suedia precum și acelea din 1998 unde a fost eliminată de Croația în optimile de finală putem spune că s-a mai scris.
În zilele noastre când calculam 24 de ani de când România nu mai ajunge la competiția supremă a echipelor naționale ar trebui să încheiem realitatea pentru că din anul 1998 vorbim despre fotbal și nimic nu pare să se schimbe. Vom număra în continuare tot din patru în patru ani de când urmărim Campionatul Mondial la televizor și fie că se numește Cristoph Daum sau un antrenor român rezultatul calificărilor este același. Ca microbiști, oricât de amar este, am ajuns să trăim din nostalgiile unor generații care jucau din plăcere și pentru culorile echipei naționale a României. În zilele noastre prea mult contează banii, transferurile în străinătate, lipsa de strategie fotbalistică și din aceste motive avem prea multe începuturi de talente moarte încă din fașă. Astfel nu avem cum să schimbăm șansele pentru calificarea la turneele finale, nici mondiale și nici europene.
Sensibilități 