Detaliile vieții


De multe ori cărțile de dezvoltare personală ne spun să ne concentrăm pe ceea ce este important în viața noastră. Să întocmim o listă cu ceea ce vrem și să alergăm după dorințele noastre. Numai că acești autori ar fi nevoie să ne spună și că viața noastră este făcută din detalii. Observând aceste detalii ne putem colora viața în nuanțe deschise. De exemplu astăzi o femeie cu un scaun cu rotile mi-a amintit ce important este că pot merge. Un om căruia i s-a făcut frică și i-am spus “curaj” mi-a amintit ce importantă este încrederea în noi și cele două cuvinte “eu pot!”. Atunci când vedem oamenii vorbind în semne ne reamintesc că putem vorbi sau auzi. Un simplu cerșetor ne spune că viața nu funcționează după întins mâna ci doar muncind vom obține ceea ce avem nevoie pentru un trai mai bun. Un om în vârstă ne indică faptul că ar trebui să ne apreciem viața cu posibilitățile ei, iar un drum la cimitir ne șoptește să ne apreciem viața căci nu vom știi niciodată când va fi ultimul nostru drum, zâmbet sau cuvânt. La locul de muncă putem fi înlocuiți, însă în viața noastră nu ne înlocuiește nimeni. Copiii, de multe ori ne învață ca să ne jucăm cu viața și să fim curioși tot timpul pentru că într-o zi, atunci când nici măcar nu ne mai așteptăm vom primi răspunsurile de care avem nevoie. Ceasurile de seară de toamnă ne arată încă o dată că viața așa cum este ziua este scurtă și că bucuriile ca și tristețile durează puțin timp. Sufletul nostru în schimb înmagazinează tot ceea este viu și duce chiar și ceea ce nu se poate duce. Chiar internetul și telefonul mobil ne indică faptul că ne pierdem socializarea și devenim sălbatici în relațiile cu ceilalți oameni și mai ales în iubire. Generalizam după o experiență nereușită și devenim comozi în iubire pentru că nu mai vrem să suferim. Iubirea înseamnă și suferință, dar și extaz și cine nu este pregătit de amândouă nu știe sau chiar nu mai vrea să fie iubit. Ea este patimă, dor, împlinire, apreciere și cu cât este mai puțină suferință cu atât există altruism, empatie și deci iubire. Timpul în profunzimea sa nu ne lasă nici să fim superiori sau inferiori ci pur și simplu cercetasi ai vieții, lumii înconjurătoare, a celorlalți oameni și mai ales a propriei persoane. Ale gândurilor noastre hrănite cu răbdare, speranță, dezamăgire, optimism, tristețe și într-un cuvânt o luptă cu noi, alături de noi și cu ceilalți oameni pentru a avea visele prietene și împlinirile tovarăși ai vieții și într-un final ai morții interioare și după aceea fizice. Detaliile vieții pătrund în noi ducându-ne în simplitatea unei vieți care ne-a fost dată fără să o cerem și ne va fi luată fără să vrem.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: