Deschide gropare, mormântul!



Afară-i întuneric,
Se aprind lumini în casă,
Iar în mormânt e rece,
Și morții nu-mi dau pace.
Ce dor îmi e de casă,
Ce gânduri mă apasă!
Să ies în lumea nouă…
Groparul nu mă lasă.

– Aida, măi groparule nemernic,
Sever, dur și brutal,
Hai deschide mormântul, afară ca să ies,
Să mă mai duc o dată,
La casa parintească,
Să îmi văd parinții, frații
Și prietenii mei dragi.

– Aida, măi schelete, nu îți dau drumul
Să ieși din groapă,
Mai bine stai acolo,
Cu morții te împacă!

– Hai, lasă-mă, gropare, în lumea păcătoasă,
Și scutură mai bine țărâna de pe mine.

Și am fost la mine acasa,

Ce jale mai era!
Sărmana mea măicuță în doliu mă jelea,
De asemenea, și tata în negru se purta,
Of, cât îmbătrânise și barba îi albise!

Și am fost la ai mei prieteni,
Ce chefuri mai făceau!
Cu vinul cel mai dulce cu toții se înveseleau,
Ciocneau pahare rase, pe mine mă uitase’,
Și nu gândeau, vezi bine… să bea și pentru mine.

La cimitir vin zilnic mulțime de femei,
Dar n-am văzut nici una să-și plângă soțul ei,
La fel și-a mea nevastă… nici doliu nu purta,
Era cu altu-n casă, cu vorbe-l dezmierda.

Se scutură salcâmii de ploaie și de vânt,
Iar eu ma întorc singur, mă întorc iar în mormânt.
Groparule nemernic, sever, dur și brutal,
Deschide-mi iar mormântul și în el ca să intru,
Și toarnă peste mine un munte de granit,
Căci ce am văzut afară mai rău e ca-n mormânt!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: