A săpa


Este poate cel mai cunoscut verb din România. Sapam pe alte persoane fără scrupule și în mod meschin pentru a obține ceva mai fals decât noi. De asemenea ne sapam noi pe noi când ne facem deservicii în viața persoane și profesională. Nu în ultimul rând sapam după aur și bani muncind din greu și de multe ori fără rost.   Poate aceasta este tragedia personală reflectată în mod profesional și anume de a munci și a nu avea rezultate. Putem ca să nu ne placă locul de muncă, dar cel puțin sapatul în mina, dacă ne urâm locul de muncă, să merite pentru realizarea scopurilor și viselor personale. Numai că în România cu cât muncim sau suntem apreciați mai mult cu atât suntem fără noimă în plan privat. Există și situația în care suntem dați la o parte de cineva mai bine văzut de conducere sau cu relații mai bune. Să nu uităm că trăim în țara unde pupincurismul șefului este un sport național și că hărnicia și seriozitatea sunt aruncate la gunoi. Cu alte cuvinte pe lângă pupincurism sunt promovate lingușitoria și bârfa. Pe românește în marea majoritate a cazurilor șefii au nevoie de spioni sau lingăi.   În această situație nu ne mai mirăm că politicul are tot aceleași calități pentru că de fapt este oglinda noastră. Reflectarea se regăsește cu mai mulți bani, defectele enumerate și politizarea justiției. Oare câți dintre noi care am fi în Parlamentul sau în guvernul României nu am face la fel? Personal cred că majoritatea locuitorilor țării ar face la fel pentru că, să nu uităm, acum douăzeci de ani Câțu, Orban sau Johannis erau aproape la fel de cunoscuți în România așa cum suntem și noi în perioada aceasta. Așa că să nu ne mai considerăm mai catolici decât Papa de la Roma și mai puri decât Maica Tereza pentru că suntem mai răi decât oamenii politici prin complicitate și tăinuirea lor. În rest să trăiască oamenii politici cum vor trăi oamenii simpli la iarnă dacă vor fi – 20 de grade.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: