6.11


La groapa ta stau ființă dragă mie/ mă uit la numele tău scris pe cruce/ mă uit și nu-mi vine să cred/ căci astăzi te găsesc doi metri sub pământ. Parcă ieri discutam de oameni/ râdeam de lumea întreagă/ astăzi ochii mei sunt lacrimi/ privind către groapa ta, ființa mea cea dragă. Dacă erai un tată îmi cumpărai jucării/ mamă fiind mă alintai cu vorbele dulci/ bunică făceai toate poftele/ și un bunic construia un căluț din lemn. O soră care asculta povești și plecată prea devreme/ un frate de care moartea i s-a făcut dor/ un unchi care nu mai cântă la al său acordeon/ sau doar un prieten drag care zilele de viață s-au prefăcut în pământ. Astăzi toți sunt îngropați aici/ se odihnesc sub flori și suave lumânări/ noi, chiar dacă vrem să-i mai întoarcem/ drumul lor este definitiv. Așa este omul care pleacă din lumea celor vii/ lasă înlăcrimați copii, adulți și oamenii bătrâni/ la groapa lor chiar dacă ducem flori/ ei din mormânt nu mai spun de ale lor nevoi. Undeva în Cer ei încă ne veghează/ pe Pământ trăiesc când încă-i amintim/ Doamne, ai grijă de ei acolo Sus la Tine/ căci fiecare, când nu ne așteptăm vom muri pe rând. Viața trebuie trăită așa cum este ea/ moartea vine când nici nu ne așteptăm/ să iubim oamenii dragi aici, jos pe Pământ/ căci nu vom știi când vom plânge la al lor mormânt.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: