De aș mai fi


De aș mai fi un biet gând așternut în praf și adunat din vechile priveliști nu m-aș gândi la multe lucruri de pe acum. Nu aș admira nici vechile poteci și nici urmele pașilor pierduți de zeci de mii de clipe. De al vocilor alene auzite în van nu m-ar interesa nici măcar pentru o secundă. Aș alerga spre munți înalți și spre taramurile impadurite, cerșind o clipă de răgaz și zeci de senzații de liniște. Nu cer nici să zbor și nici nu vreau speranțele care s-ar prăbuși în praful așternut de gânduri. Un strop de liniște și pace cerut nu înseamnă o dorință aievea pentru că vreau etern să fiu departe de furtuni și suferințe. Astăzi vreau să mă întâlnesc aievea cu stropii liniștii depline, cu gândurile aievea de departe și tot aproape rămânând în mine. Străine îmi sunt măștile de oameni, iar cele bolnave sunt obligatorii, pentru că așa oprește lumea și împarte stările în două. Să fug de sentimentele pagane negative oamenilor și de religie nici nu mă apropii, atât timp cât cred încă din nastere în panteism și biserica îmi este pădurea. Să mai alerg prin roua și pământul aburind și să nu mai cer lumii absolut nimic. Eventual să se oprească în loc în același timp sau altul și cu mine să mai respire a liniștii popas și poate un glas de muritor să amintească că mai trăim și noi puțin și ca nu mai respirăm a moarte. Cu toate acestea înfăptuite, zău că m-aș mai întoarce încă și adesea acolo unde am fost și voi mai fi, în starea pașnică de astăzi. Și dacă totuși se întâmplă să nu mă mai întorc din liniștea creată sufletească, să nu se mire cineva că eu am fost un biet gând așternut pe un perete virtual inert și incapabil de senzații. Sunt și oamenii tot mai așa departe, pentru că, instrainandu-se alții și tot hrănindu-se cu frică, vor mai cunoaște doar amarul zilei de astăzi și niciodată culoarea veche și dulce a bucuriei. Nu vreau să fac petrecere din gândurile acestea, dar așa mai aștern și eu trăiri ce peste clipe vor fi schimbate în șoapte și apoi îndepărtîndu-se agale vor mai rămâne doar în amintire..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: