Lumea din urmă cu doi ani


Când lumea se află într-o așteptare totul devine inert și vid. Incertitudinea clipelor noastre naște anumite întrebări și din păcate prea puține răspunsuri. Lumea a devenit cenușie și fără nici un sentiment de apartenență. Cifrele șochează în această perioadă și tavalugul se simte în orice loc și parcă se apropie din ce în ce mai mult de noi. Neștiind cum să interpretez aceste vremuri momentul am dreptul să ajung la anumite concluzii.
O boală venită din China, ca atâtea altele, a mascat zona noastră de siguranță. S-au închis școlile când cifrele erau scăzute și în stare incipientă pentru ca atunci când cifrele aparțin recordurilor să fie deschise in urma scenariilor colorate în verde, galben și roșu. Personal aș fi preferat ca primul caz să fie albastru, elevii fiind fizic la școală, pentru că este o culoare optimistă. Culoarea galbenă asociată toamnei și soarelui reprezintă partea claselor a căror elevi o parte stau acasă, iar cealaltă parte se prezintă la școală urmând schimbul în săptămâna următoare. Nu în ultimul culoarea roșie reprezintă faptul că elevii sunt doar acasă conectați și participanți activi la orele profesorilor puși în mare parte pe mute. Nu este condamnabil acest lucru pentru că în cele două culori, galben și roșu, elevii își ating partea spirituală mai mult decât aceea activă. Binenteles neuitand să poarte mască protejandu-se de lipsa de miros și de gust aferentă virusului care îndeamnă la izolare de lumea exterioară timp de 14 zile, (patrusprezece pentru cei online) z i l e. Mai mult supozitiile, barfa și Apocalipsa precum și veșnica apropiere a celui de al treilea război mondial sunt prezente în fiecare casă și pe drumurile patriei neasfaltate de la recentele alegeri locale. Mass-media prezintă imaginile în acest sens cu obiectivitate și cu informații exploxive argumentate pe surse. În traducere liberă lelea din capătul satului și-a exprimat părerea și a devenit o informație credibilă pentru privitori. Spitalele de asemenea sunt pline ochi și nu mai sunt paturi pentru infestati conform cifrelor de la orele 13. Nepunand sub semnul întrebării nici informațiile de mai sus și nici boala care categoric că există ajung să-mi pun întrebarea simplă de Mos Nicolae a cetățeanului român etern turmentat de pe vremea conului Caragiale. Probabil că răspunzându-ne la această întrebare vom găsi în cizmulite sau în bocanci un cadou drăguț și fermecător conform sărbătorilor de iarnă. Nu vom intra în stare de urgență pentru liniștea voastră. Vom rămâne în starea de complacere letargica și inertă de a nu sesiza că ne vom dezumaniza de senzații de bunătate și apropiere. Starea de urgență a românilor ar trebui să cuprindă reîntoarcerea la sentimentele umane și scoaterea barfei, a răutăților, a invidiei și a stării de parsivitate a unor concetățeni. Chiar ar trebui să fie decretată o lege prin care tot ceea ce este în țara aceasta să fie cinstit și corect și fiecare să fie promovat după capacitatea sa. Vorba scriitorului Alexandre Dumas tatăl “o ființă născută pentru a fi slujitor ” cuprinde întreaga nație față de zona occidentală a Europei și a Statelor Unite ale Americii și a omului de rând în întreaga țară. Noroc cu pandemia colorată și numarata pentru că altfel am vedea într-adevăr problemele din țara aceasta: NOI. În rest hai să mai purtăm și măști peste senzații, sentimente și bunătate. Merge și așa dragi tovarăși și prieteni..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: