O faptă bună


Dus de drumul frunzelor căzute s-a apropiat de o parcare. Printre mașini un chip cu doi ochișori timizi parcă a salutat de sub o mașină. Pe măsură ce omul s-a oprit cei doi ochișori au început să se retragă. Un plic de “Wiskas” a ieșit din ghiozdan și s-a revărsat pe trotuar. Ochișorii în schimb nu doreau să iasă de dedesubtul mașinii. Pe măsură ce omul s-a îndepărtat puțin ochișorii și-au îndreptat lăbuțele spre locul cu mâncare. Temători și prevăzători și-au deschis gurița și au început să infulece deliciosul festin. Dacă omul a dorit să se apropie festinul era abandonat. În acel moment și-a dat seama că este suficient ca să imortalizeze momentul și a plecat mai departe lăsând pisicuța să se bucure în liniște de mâncare. Omul știa că printr-un gest simplu făcuse o faptă bună mai ales că plicul de “Wiskas” și-a găsit în cele din urmă ambalajul într-un coș de gunoi. Conținutul plicului făcuse ziua mai bună unei pisicuțe care preț de câteva ore nu va mai cunoaște foamea. Și a fost atât de ușor de scos plicul din ghiozdan și a face o faptă bună…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: