Am avut nevoie de o perioadă ca să învăț


Am avut nevoie de o perioadă să împart oamenii în statornici și efemeri. Persoanele statornice să le apreciez pentru că au fost persoanele care au fost alături de mine când nici eu nu mai eram. Atunci când lumea mea părea că se prăbușește doar o mânuța a lor și a bunului Dumnezeu, pe care l-am chemat prin rugăciune, au venit fără un preț în schimb. O zi plină de amărăciune a fost transformată de un somn bun și Dumnezeu în următoarea zi în clipe în care nu știam cât de puternic sunt. Înarmat cu entuziasm păream un om care, scuturandu-se de praf, s-a dus mai departe găsindu-și motivația unui vis în momentele de neîmplinire. Fiecare zi are povestea ei și nerealizări de astăzi pot fi realizările de mâine. În mediul virtual nu am dorit să transmit aceste stări. Poate că nici nu ar fi fost interesante mai ales că mulți de prieteni de acolo apreciază mai repede o glumă sau un citat decât o stare interioară. Am învățat că pe Facebook sau Instagram sunt și oameni care doar spionează și spun că nu au nevoie să comunice cu noi cât timp postam în fiecare zi o frunză sau locuri care ne-au impresionat. Numai că adevăratele împliniri nu le postam pe internet precum nici momentele de fericire autentică, iar supărările sunt de evitat pentru că unii oameni se bucură că le avem și pe mulți nici nu-i interesează. Un cuvânt greșit spus poate ca să fie un subiect de jignire sau nepricepere și suntem văzuți după aceea ca oameni care greșesc tot timpul. Pretenții care duc spre perfecțiune din partea unor oameni care au și defecte. Am învățat că oamenii care ne vor răul prima dată ne zâmbesc pentru a ne bârfi fără nicio remușcare. Tot de atât de multe parsivitatea sau falsitatea sunt scoase la iveală în timp ce încrederea pare un subiect absurd și demodat. Cu toate acestea am învățat ca să nu renunțăm la cine suntem și autenticitatea este mult mai valoroasă decât minciuna. Într-o lume a relațiilor, pilelor și lingușitorilor cel mai statornic drum este acela desfășurat prin muncă și consecvență. Înainte de toate acestea să fim modești și să fim conștienți că avem limita cunoștințelor noastre și că în fiecare putem să învățăm. Despre unii oameni să nu fim ca ei, să nu ne plângem și să fim pe măsura capacităților noastre demni și nestramutati pe drumul viselor noastre. Oricând în geanta drumurilor noastre să avem un plic de mâncare pentru un animal și să admirăm natura, cerul și soarele așa cum apare el pe drumul nostru. Să salutăm și să urăm binețe tuturor oamenilor, indiferent dacă ne-au făcut rău sau bine. De restul lucrurilor din lume încă mai avem de învățat…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: