Un citat despre ceea ce învață copiii noștri


Pornesc aceste rânduri cu o întrebare pe care mi-am pus-o destul de des în ultima vreme: ce învață copiii noștri? Așa cum s-a apropiat de genialitate, Mihai Eminescu, în această ordine de idei, reamintesc că a trăit între anii 1850 și 1889, afirma următoarele:

„Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot…”. Cu alte cuvinte ce s-a schimbat din acea perioadă? Aș spune foarte clar că nimic pentru că lipsește răspunsul la întrebarea din învățământul, nu numai românesc “La ce-i folosește?”. De multe ori observ elevii care efectiv se chinuie să reproducă nume și date tot mai întortocheate și la întrebarea “De ce învățăm despre X sau Y?” nu știu ce să răspundă. Învățământul românesc se complica pe zi ce trece pentru că pe lângă informațiile care nu tind spre rațiune îndreaptă copiii spre cantitate și nu calitate. Oricât ar fi de vină profesorii ar fi nevoie să amintim contestatarilor că sunt multe școli unde profesorii nu au un laptop în clasă, nu au un xerox sau o imprimantă. Profesorii folosesc în acest sens resursele proprii pentru că deh! avem un videoproiector în clasă și trebuie folosit. În aceste condiții schimbăm laptop-uri câte dorim în fiecare an, facem fișe de lucru scoțându-le la xerox-uri pe banii noștri și a realiza tot felul de statistici nefolositoare. Ajungem astfel dacă mijloacele interactive lipsesc să predam întocmai ca în perioada genialului poet Mihai Eminescu cu aceleași întrebări retorice la care nu vrea să răspundă nimeni “La ce le folosește copiilor noștri ceea ce învață?”. Este mai simplu să afirmăm că sunt nepricepuți, leneși sau că părinții lor nu sunt preocupați de ei. Ar fi cazul să scăpăm de burtologia din manuale și să creionam ceea ce copilul are nevoie în viață, iar ministerul să aloce fonduri pentru modernizarea predării. Să incetam odată pentru totdeauna cu învățământul făcut din banii profesorilor. Un angajat la brutărie nu face aluatul acasă din banii proprii precum niciun tâmplar nu cumpăra lemnul din salariul lui. Așa că vrem învățământul performant cu resurse aproape inexistente puse la dispoziția cadrelor didactice și cu programe școlare vechi și nefolositoare decât pentru cultură generală. În ultimul rând să ne intereseze și despre ceea ce doresc copiii noștri buni să cunoască mai mult nu să tot turnam cu tolcerul la nesfârșit. Cine are ochi să citească, memorie să rețină și rațiune să schimbe!


Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: