O relație cu Dumnezeu


Această carte merită citită, cel puțin până la pagina 58 până unde am ajuns, pentru că ridică o întrebare “Cum îl percep eu pe Dumnezeu?”. Această relație a mea cu Dumnezeu a început în copilărie când alături de Dumnezeu am auzit cuvintele “trebuie ” sau popular “nu se cade” și “nu este bine că te bate Dumnezeu “. În primul rând personal nu cred că acest cuvânt “trebuie ” are ce căuta în relația cu Dumnezeu. Pentru că de fapt Dumnezeu ne-a înzestrat cu gândire și sentimente pentru a alege și dacă-L alegem să știm de ce-L alegem. Alegându-L înseamnă că indiferent de momentele noastre, bune sau proaste, să nu-L punem sub semnul întrebării dacă există sau nu există. El există dincolo de rațiune și sentimente și atunci este o formă de legătură cu speranța și sensul vieții. Cele două expresii populare “nu se cade” și “nu este bine că te bate Dumnezeu ” sunt inventate de oameni. Prin urmare nu înseamnă că ființele raționale nu au de ales chiar din contră. Reprezintă doar cutumele unei societăți care teoretic ar fi fost nevoie să evolueze și se degradează pe zi ce trece. Chiar apare tot mai intens cuvântul “ateu” fără ca respectivii să-i înțeleagă sensul. Discutând despre acest cuvânt cu o adolescenta care spunea că este atee i-am cerut să creeze o cretă din nimic. Nereușind acest lucru a admis că fără o forță superioară creatoare nu ar exista materia sau molecula din care se realizează creta. De asemenea începutul Universului și prin urmare Pământului și a tot ceea ce există a fost realizat de un Mare Creator chiar și numit Dumnezeu. Alte religii necrestine i-au dat alt nume, dar esența este în mare parte aceeași. În acest sens de multe ori oamenii întreabă “Dacă există Dumnezeu de ce permite atât de mult rău în lume?”. Răspunsul este clar că nu este simplu și ar putea să fie că răul de fapt este creat de oameni provenit din lipsa conștiinței și a lipsei discernământului. Automat ca și în viață sau în cadrul aceluiași om există o luptă între bine și rău, în traducerea creștină între Dumnezeu și Satana. Numai că nici Binele Absolut nu are întotdeauna o formă frumoasă cunoscută precum nici Răul Absolut nu are întotdeauna o formă urâtă cunoscută. Așa cum am spune că oamenii care sunt frumoși fizic sunt buni la suflet și oamenii care ni se par urâți fizic sunt urâți și în suflet. Ceea ce binenteles că este subiectiv și nici nu este întotdeauna adevărat. O altă întrebare găsită în rândurile copiilor este “Dar pe Dumnezeu cine l-a creat?”. Aici binenteles că raspunsul este mai complicat pentru că noi ne închipuim că Dumnezeu are aceeași formă ca și noi oamenii ceea ce nu este adevărat. Doar oamenii și-au că Dumnezeu are forma umană a unui bătrân înțelept. Numai că așa cum spune marele Osho nu înseamnă că Acela care a inventat forma, trupul și înfățișarea este chiar la fel cu aceia pe care i-a creat. “Dumnezeu a creat oamenii după chipul și înfățișarea sa ” spune Biblia și nu după forma Sa. Prin urmare oamenii încă în secolul XXI se întreabă despre începuturile lui și nu au o definiție clară a Marelui Creator sau a lui Dumnezeu. El are darul de a nu ne dori fără rațiune, dar în același timp ne vrea cu discernerea răului de bine cu binele care ar fi nevoie să ne ghideze în defavoarea răului. Oricum religiile creștine, tradiționale, protestante sau neoprotestante la același Dumnezeu se roagă numai că forma de rugăciune este diferită. Nu înseamnă că necrestinii sunt negativi ci chiar sunt deopotrivă credincioși, dar la alte forme superioare chiar creatoare. Oamenii cel puțin în secolul XXI după sute de ani de lupte religioase ar fi cazul să învețe Religia Universală a Iubirii. Aceea a Urii au promovat-o suficient și dacă ne dorim să fim proclamați în secolul cu gradul cel mai înalt de dezvoltare ar fi cazul să progresam până la nivelul cel mai înalt al dezvoltării iubirii. Cel puțin în perioada în care boala a bântuit și gloanțele încă există în prezentul umanității.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: