23.10


Un trandafir plânge după vara pierdută/ insorita toamnă vrea ca să-l ducă/ petalele să devină un adăpost peste viața așternuta/ singur este ca o năluca. Veselele sentimente devin îngropate/ astăzi suspină după o petala care pleacă ușor/ toate vor fi în curând uitate/ și el este doar un trandafir trecător. Roșul devine tot mai întunecat/ cu fiecare zi este tot mai gol/ sufletul său va fi tot mai plecat/ îndeplinindu-si pribeag pe Pământ al său rol. Esența trandafirului se va ridica spre Rai/ sau acolo unde pleacă trandafirii când mor/ nici măcar greierii nu-l vor cânta dintr-un nai/ oamenii nu vor știi ceea ce înseamnă dor. Doare când oamenii uită de el/ locul său rămâne ca și cum nu ar fi fost/ este al lumii amar cercel/ să nu mai știe de frumos și totul devine anost. Îndrăgostiții uită de trandafiri/ astăzi doar țoalele se dau în dar/ suntem ale superficialului demni moșteniri/ fără să ne amintim de ziua în care un grădinar a avut un har.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: