Din cutia cu amintiri: De ce nu învățăm nimic din istorie?


Istoria unui popor reprezinta pentru prezent una dintre cele mai frumoase povești. În același timp este și cea mai bună lecție. O lecție predată de cei care au trăit-o urmașilor lor. Dacă Decebal ar fi preferat să plătească tribut romanilor și nu ar mai fi atacat provinciile romane ar fi rămas un anonim. În schimb a preferat să ia arma în mână și să încerce să formeze o mișcare de rezistență și fiind aproape să fie prins de romani s-a sinucis. Dacă voievozii români ca Mircea cel bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Ioan Vodă cel cumplit și mai ales Mihai Viteazu ar fi preferat să plătească tribut turcilor ar fi putut să stea confortabil în tronurile lor până când alt boier ar fi plătit un tribut mai mare și ei ar fi fost maziliti. Ceea ce au făcut ei se cunoaște. Au luat arma în mână și dacă a fost nevoie au preferat să moară, dar să rămână liberi. Dacă biserica română ar fi preferat să treacă la catolicism s-ar fi îmbogățit. Ceea ce au făcut își are urmări și în ziua de astăzi. Dacă Horea ar fi rămas soldat în armata austriacă sau ar fi venit în Transilvania ar fi avut o viață liniștită. În schimb, așa cum se știe, a preferat să conducă o răscoală a țăranilor pentru care a preferat să moară în chinuri groaznice prin tragerea pe roată. Din anul 1785 românii îl pomenesc și satul unde a trăit i poartă numele. Din nou dacă Tudor Vladimirescu ar fi rămas conducător al pandurilor și și-ar fi plecat capul ar fi dus o viață indestulata. Așa cum se știe Tudor Vladimirescu a preferat să ridice capul din pământ și pentru români a condus o răscoală pentru care a preferat să moară. Dacă Alexandru Ioan Cuza ar fi stat în tronul României mici și nu ar fi încercat să improprietareasca țăranii aceștia nu l-ar mai fi pomenit zeci de ani. Carol I ar fi putut să rămână în Prusia și ar fi dus o viață simplă. În schimb a modernizat România. Dacă atunci când au venit rușii și au adus la putere comunismul niște țărani simpli din zonele montane nu ar fi format mișcări de rezistență și nu ar murit pentru cauza lor nu le-am fi putut spune ultimii eroi ai neamului românesc și nu ar fi rămas nici o urma de demnitate din comunism. Și cate exemple mai sunt și cate modele nu putem urma. Și totuși noi ce punem în practica din ele și la cate lecții ne-am verificat competențele? Pretindem că noi cunoaștem istoria și că ne pricepem la politică și în realitate suntem repetenți la morală, demnitate și la a ne gandi și la ceilalți. Dacă am fi învățat ceva din modelele multiple din istoria României am fi învățat că schimbarea nu a venit de la clasa politică cum credem ci de la noi cei simpli care ne plângem toată ziua că nimic bun nu este în România. Dar la noi este soluția și noi, fiind majoritari, suntem mai puternici dacă ne-am uni. Le suntem datori celor care s-au jertfit pentru ceilalți și pentru cauza lor. Cam acesta este lecția și moștenirea eroilor și modelelor din istoria României. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: