Replici celebre


Dupa ce si-a scrantit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: “Stiam ca la varsta mea te scrantesti la cap, nu la picior.; Un lingusitor ii atrase atentia lui Oliver Cromwell, care intra biruitor in Londra, ce multa lume se stransese sa-l vada. “Tot atatia ar fi fost si daca m-ar fi dus la esafod”, fu raspunsul. Celebrul compozitor Hans von Bulow, plimbandu-se intr-o seara prin Berlin, ingandurat, s-a lovit de un trecator. Acesta s-a oprit iritat si se rasti la muzician: – Dobitoc! Bulow isi scoase palaria si spuse: – Incantat de cunostinta, numele meu este Bulow! O echipa de zidari lucra la repararea parterului unei case cumparate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Intr-o zi, in timp ce cintaretul repeta citeva arii intr-o camera de la etajul I, se prezenta la el maistrul. – Doriti sa terminam reparatiile luna asta? – Bineinteles! raspunde Caruso. – Atunci, fiti amabil si nu mai cintati. Imediat ce va aud, oamenii mei lasa totul balta si stau sa va asculte… A fost, povestea mai tirziu Caruso, cel mai frumos compliment care i s-a facut vreodata. Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atractie la masa unor aristocrati. Amfitrioana, cunoscuta pentru inteligenta sa cam subreda, facu imprudenta sa-l intrebe: – Spuneti-mi, va rog; am auzit ca pestele regenereaza materia cenusie. Ce peste ma sfatuiti sa consum ? – Balena! raspunse prompt Shaw. Dupa ce a esuat in campania militara din Rusia, in 1812, Napoleon se retragea grabit spre vest. In dreptul raului Niemen, el impreuna cu suita sa se oprira si cerura ajutorul unui taran barcagiu din imprejurimi sa-i treaca pe celalalt mal. Cand taranul ii ajuta sa treaca raul, Napoleon se interesa: – Multi dezertori au trecut raul zilele acestea? Naiv, taranul i-a raspuns: – Niciunul, dumneavoastra sunteti primul. Imparatului Octavian Augustus ii fu prezentat un grec care semana uimitor cu el si, in plus, avea si cam aceeasi varsta. Glumind, Augustus il intreba daca nu cumva maica-sa fusese in tineretea ei pe la Roma, cam prin vremea cand si tatal imparatului era tanar. Raspunsul grecului fu prompt: – Mama nu a fost, dar tatal meu a stat la Roma mai de mult. Cam cu un an inainte de nasterea ta, Cezar! N. T. Orasanu, poet si publicist, autor de epigrame si pamflete politice, a fost trimis in timpul domniei lui Cuza de nenumarate ori la inchisoarea Vacaresti, fiindca pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presa. De cate ori Orasanu scria cate un articol violent sau atingator de Voda, isi trimitea imediat salteaua, plapuma si pernele la Vacaresti. Directorul penitenciarului nu voia sa le primeasca, insa Orasanu ii raspundea: – Nu-ti fie teama, o sa primesti si ordinul peste cateva ceasuri. Fapt ce se adeverea intotdeauna. Un amic al lui Caragiale i s-a plans acestuia intr-o zi: – Auzi, nene Iancule, nerusinatul ala de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ala, a indraznit sa ma faca tampit si idiot. – Cand, stimabile? l-a intrebat Caragiale cu un aer scandalizat. – Acum o ora. – Ce magar! a exclamat Caragiale. Apoi, luandu-l gura pe dinainte: – Totdeauna a fost in intarziere, neispravitul asta! In anul 1906 trebuia sa se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasa cativa oameni politici pentru consultari, printre care si pe Georges Clemenceau. In timpul discutiilor s-a servit un bufet rece. Vazand ca dintre oaspeti numai Clemenceau nu serveste nimic, gazda l-a intrebat: – Dumneata ce doresti, domnule Clemenceau? – Internele, a raspuns acesta. A doua zi, Clemenceau a depus juramantul ca ministru de interne! Ziarisul si prozatorul Anton Bacalbasa a fost invitat intr-o seara la o petrecere. Printre ceilalti invitati se afla si un general in retragere. Acesta tocmai citise volumul de schite satirice in care scriitorul demasca tarele vietii cazone. Fara sa stie ca scriitorul se afla chiar in fata sa, generalul indignat ameninta ca il va chema pe autor in fata justitei pentru injurii aduse corpului ofiteresc, la care Bacalbasa a intervenit: – Lasati-l, domnule general. Cine stie ce amarat o fi si scriitorul asta. Nu vedeti? Pana si numele il are ca vai de capul lui, ba cal, ba sa!

Salvează râsul românesc!
http://www.FunkyDonkey.ro & http://www.Facebook.com/Bancuri

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: