Povestea pescarului


Era odată un pescar, care trăia pe malul unui râu mare împreună cu familia. Trecea prin vremuri grele pentru că în râu nu mai erau atâția pești ca altă dată, iar barca sa era atât de veche, că bărbatul era nevoit s-o repare în fiecare zi.

Într-o zi, pe lângă casa pescarului și-a făcut cale un bătrân, care l-a rugat să-l adăpostească pentru o noapte. Pescarul l-a primit cu inima dechisă, soția i-a oferit și de mâncare, chiar dacă era practic ultima bucățică.

A doua zi dimineață, bătrânul l-a întrebat pe pescar:

-Omule, cum să-ți mulțumesc pentru mâncare și acoperiș deasupra capului?

Văzând că nu arată ca un moșneag înstărit, pescarul i-a zis:

-Văd că ești un om înțelept și că ai văzut multe în viața ta. Dă-mi un sfat cum să ies din sărăcia asta.

-Bine, omule. Pentru a scăpa de sărăcie, îneacă-ți barca!

A zis bătrânul și a plecat.

Pescarul a rămas nedumerit: „Cred că moșneagul și-a ieșit din minți. E tot ce mi-a mai rămas. Fără ea o să murim cu totul de foame.”

Și a continuat pescarul să-și repare barca zilnic și să prindă pește doar din când în când, până ce într-o seară o furtună mare i-a distrus-o cu totul.

Neavând altă ieșire, pescarul, împreună cu familia a pornit în căutarea salvării – a unui loc de unde să înceapă totul de la zero. Au mers mult, de-a lungul râului, până au dat de un sătuc de pescari.

Atâtea bărci nu văzuse pescarul în viața lui. Stăteau toate de-a lungul malului, iar pescarul le privea și visa că va avea și el într-o zi una. Privindu-le așa cu zilele, pescarul observa câte ceva ce trebuia de reparat la ele. Fiind deja experimentat în acest sens, bărbatul a început să le repare una câte una.

În scurt timp, faima despre pescarul care repară bărcile s-a dus în tot satul. Oamenii au început să-i ceară ajutorul, fapt pentru care era răsplătit. În scurt timp pescarul și-a construit o casă, și-a cumpărat o masă și grija de a pune ceva pe ea nu mai era cea de altă dată.

Abia în acest moment pescarul și-a amintit de bătrânul, care i-a sugerat să-și înece barca… (Text preluat)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: