Un peisaj de toamnă


Dacă ar trebui să pictam tabloul unui peisaj de toamnă mulți dintre noi am căuta culorile închise și friguroase ale toamnei. În schimb dacă am fi căutătorii de senzații optimiste ne-am acoperi de ceea ce există în interiorul nostru indiferent de ceea ce există în lumea exterioară. Am picta cu ajutorul culorilor deschise un peisaj optimist. Învăluiți de ceață, frig sau vânt am observa încă de la primele ore ale dimineții o liniște presărată cu tocuri de saboți sau pantofi tociti de grabă și stres. Un autobuz al viselor sau gândurilor noastre în care cuvintele sunt interzise până în momentul ajungerii la destinație. O tejghea ne anunță că sunt și alte ocupații care au nevoie de o trezire matinală. Turiștii care așteaptă veșnic un autobuz amintindu-ne că viața de fapt este o călătorie cu momente neprevazute care pot fi aromate și cu surprize plăcute. Un entuziasm invizibil însoțește drumul care pare mortuar, dar cuprinde și zâmbete pe măsură ce întâlnește căldura termică dintr-un autobuz care pare întunecat și totuși presărat cu anumite picături de culori deschise. Drumul pare fără sfârșit zburdand gândurile premergătoare unei destinații. Un zâmbet al unui copil trezește optimismul dintr-un somn ușor de veci și atmosfera ascunsă în umbra senzațiilor de îngrijorare zboară spre lumina unei zile care se arată privirilor călătorilor. Orașul final al drumului este pictat cu anumite culori deschise sau închise care par, datorită stării interioare, deschise ca esență. Drumul este plin de agitație care urcă până în momentul culminant al indiferenței și a unui optimism precoce. Cafeaua de la barul obișnuit are o altă aroma pășind în mod ritmic spre destinație. Un gând, o foaie și o statistică trec în avalanșa cotidiană unde cuvintele mai dure par o ceartă în locul unui dialog constructiv. Ritmul pare liniștit găsindu-și ușor partea comună. Izvorăște ușor confuzia sub umbrela unui mesaj care pare difuz și totuși plin de sens. Un mesaj care suportă o amânare fără un verdict final. Drumul fiind plin de decizii clare este pictat de razele soarelui care încep să învingă perdeaua ceții spre lauda frunzelor care se desprind tot mai pline de curaj din copacii tot mai goi ai toamnei. Un cor de voci pornesc cu o altă esență parfumată de sentimentul unei împliniri misterioase. Cărțile anunțate pe acest drum ajung la destinație și cuvintele se topesc într-o mulțime care ascunde zâmbetul unei zile care a ales să înfrumusețeze din senin drumul. Într-o zi acest drum nu-și va găsi aceeași destinație și semnificația sa va fi și mai impresionantă. Totul se învăluie în urma unei aplecari care pare o rugăciune și un stres cotidian care astăzi a fost uitat. Semnătura este purtată peisajului de un pictor al vieții numit destin acompaniat de simfonia unei toamne plină de fițe și de profunzimea unor sentimente care nu-și găsesc încă odihna lor interioară. Până la somnul exterior se pare că mai este nevoie de pensule, acuarele sau tempera mai indiferenta și totuși pline de entuziasm sau încredere în forțele proprii mai ales ale concentrării pe partea sublimă și aproape deloc pe domeniul banal.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

3 thoughts on “Un peisaj de toamnă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: